Tag Archives: romanita fricosu

Romania, bine te-am gasit?

20181004_165709.jpgAcum cateva zile vorbeam cu o prietena stabilita in Olanda despre ce a insemnat pentru mine intoarcerea in Romania.
Dorul ei de casa o impinge sa viseze la ideea reintoarcerii. Si m-a gasit pe mine sa ma intrebe cum m-am acomodat.

Cum nu aveam timp sa stau mult de vorba cu ea la momentul respectiv si de teama ca nu prea ne sincronizam, i-am promis ca imediat cum gasesc timp, o sa scriu pe blog de treaba asta fiindca subiectul e destul de actualitate incat merita un post pe blog.

Nu stiam cum sa incep, m-am tot gandit astazi de ce ma lovesc cel mai tare de cand m-am intors, dar stiti cum e, inspiratia te pocneste cand vrea ea, nu cand ai tu chef.

Ei, si uite asa, cum am ajuns eu cu fii-mea la cursurile ei de actorie, m-a lovit!

Era 16h54. Cursurile incep la 17h00 fix, deci se intelege ca trebuie sa ajungi cu 10 minute mai devreme. Sau poate sunt eu obsedata de punctualitate (noi am ajuns la 16h35 πŸ˜‚).

Acuma, profesoara face niste impartiri pe grupe pentru o mai buna desfasurare a cursului si hop apar gafaind doi parinti recalcitranti…”stiti ce ora este??(pe un ton foarte certaret) Cursurile incep la 17h00. De ce faceti treaba asta acuma? Spuneti-ne sa ajungem la fara 10 si venim la fara 10″. Bineinteles, altii au sarit cu gura ca se consuma dn timpul copiiilor, si uite asa, o ditamai scena… IN FATA COPIIILOR!
Evident, o discutie inutila… O sa ma intrebati..care e ideea? De ce va povestesc asta?

Ideea e ca oamenii astia aveau o rautate in ochi si in glas, isi revarsau probabil nervii de peste zi, de la serviciu, sau de acasa. Au cautat efectiv o cearta numai sa isi detensioneze ei presiunea acumulata. Si asta e doar un exemplu.
Din pacate, un exemplu din multe altele pe care le intalnesc in Romania de cand am venit.

Oamenii sunt suparati, plictisiti, nervosi. Mecanismul lor de aparare devine rautatea. Cea mai mare diferenta pe care o gasesc intre romani si francezi este maniera de a trata viata. Relaxarea este privita ca un privilegiu rezervat doar celor care isi permit financiar. Pe cand francezul se va bucura de viata si cu 5 euro in buzunar. Va asigur ca 5 euro ii ajung sa ia o branza, o bagheta si o sticla de vin. Da, din alea mai ieftine… dar nu conteaza. Conteaza unde sau cu cine le va imparti.
Si, da, e important sa ramai relaxat. E important sa stii sa te detensionezi, altfel rautatea asta se cronicizeaza. Serviciul devine doar un loc de…”timpul trece, leafa merge” .

“De ce sa imi dau osteneala? Tot banii aia ii iau”.

Aud din ce in ce mai des replica asta si imi zgarie urechile! Sa fie doar entuziasmul meu de inceput? Ma indoiesc… si cand lucram in boulangerie (butic cu mancare) la Paris, si nu, nu-mi placea in mod deosebit, tot incercam sa fac treburi care poate nu erau in atributiile mele si nu eram platita pt ele, dar le faceam pentru “binele universal”. Daca puteam sa fac ceva sa ajut, o faceam. Trageam toti la aceeasi caruta. Daca mergea bine, toti din caruta eram bine. Poate castigul imediat nu era mereu evident, dar pe termen lung m-am ales mereu cu bonusuri, atat materiale cat si imateriale. Au trecut mai bine de 3 ani de cand am renuntat si oamenii aia inca ma pomenesc de bine.

Din pacate, si in viata mea profesionala pe care incerc sa mi-o cladesc acum in Romania, intalnesc la fiecare pas oameni lipsiti de chef, lipsiti de idealuri, uneori lipsiti de etica si bun simt, pentru care meseria asta de… muzicant (pentru ca nu toti cantaciosii pot fi numiti artisti), a devenit doar o sursa de venit si nimic mai mult. Zeflemisti, rai, mistocari, increzuti si snobi, surse nesecate de energii negative pe care incerc sa le combat cu mult calm si diplomatie, fiindca eu sunt o doamna, ce plm. πŸ˜‚

Da, de asta ma lovesc in Romania. Visele mele sunt un foc ce arde in interiorul meu pe care ei incearca sa-l opreasca cu furtunul de rautate. Dar n-au ei atata rau cat foc am eu in mine…😊

Dar nu, nu regret nicio clipa ca m-am intors. Dimpotriva, pana acuma cel putin, consider ca a fost cea mai buna decizie. Iar sentimentul asta de apartenenta la trib, in sanul familiei si cu prietenii in jur, e nepretuit.

Da, mi-e dor de Paris, mi-e dor de vibratia aia de libertate pe care mi-o dadea acest oras-izvor de inspiratie, dar stiu ca Romania are mult de oferit. Iar eu tot cred ca suntem o natie cu mot in frunte. Romania e doar obosita, e suparata…

De asta mi-am ales meseria asta. De asta vreau sa cant (si sa scriu), sa va descretesc fruntile. Pentru ca vreau sa alin un dor, o suparare, sau sa incununez o sarbatoare. Si de asta am ales calea mai putin usoara in care ma lupt cu morile de vant sa raman autentica in aceasta tendinta care pune stapanire pe societate de a fi intr-un fel sau altul.

Foarte mult timp am incercat sa fiu altceva decat ceea ce sunt. Pana n-am inceput sa ma accept asa cum sunt, pana nu mi-am asumat cine sunt, nu am fost fericita. Iar procesul e inca in desfasurare… de fapt, cred ca aceasta cruciada nu se opreste niciodata…

Ce-mi doresc? Ei, eu traiesc intr-o viziune utopica uneori, unde toti ne iubim, si toti ne ajutam unii pe altii, dar realitatea ma da cu curu’ de pamant destul de rau, asa ca ma trezesc repede…
Dar ceva tot pot sa fac…pot sa incerc sa va inspir la lucruri bune, sa va dau curaj sa va iubiti pe voi insiva si sa va acceptati, sa incercati sa va urmati visurile, sa intelegeti ca viata se poate sfarsi in cateva secunde si tot ceea ce conteaza e cata energie pozitiva lasi in urma ta, pot sa va scriu despre trairile mele si uneori poate sa va regasiti si sa vedeti ca totusi exista mereu o solutie, sau o scurtaturaπŸ˜‚.

Si nu, nu este un discurs motivational, inramat cu norisori roz si unicorni multicolori, mie mi se pare chiar trist tot ce se intampla.

Desi mi-ar placea sa am timp sa scriu ore intregi…back to life, back to reality (in capul meu, versul se canta:))) ), fii-mea iese in 10 minute de la curs, iar eu redevin cu picioarele pe Pamant!

Back to you, life!

P.S. Cum foarte multi ( chiar foarte multi dintre cei care ma urmaresc) m-au rugat, promit ca urmatorul post e despre Vocea Romaniei! ✌

 

Photo credit: eu

Advertisements

Namaste!

Anul trecut, a stat cumatra mea cu gura pe mine sa ma apuc de yoga. Pentru mine, asta insemna doar un stat in sezut cu picioarele incrucisate si “hΔƒmuind” mantre cu degetele pe genunchi.

Eram in Bulgaria, in traditionala noastra vacanta. Nu eram niciuna intr-o perioada stralucita, asa ca ne-am propus sa ne “curatam”. Nu de tot :))). Si uite asa, cele 5 zile in Bulgaria s-au transformat intr-un concediu “detox”. In fiecare dimineata, yoga pe malul marii (de fapt pe un dig pietruit care ma termina in palme si in genunchi), mancat echilibrat, cu mult peste, ca nah, noua ne place pestele mult:)), si uite asa am prins gustul.

De fapt, yoga asta e o combinatie de meditatie-respiratie si pilates. La prima vedere pare floare la ureche, vezi acolo 19-20 minute, zici ca e joaca de copii, dar dupa alea 20 min, imi cam dadeam duhul…ma rog, eu si sportul n-am fost prieteni buni niciodata, doar fortati de circumstante:).

In fine, toamna trecuta si pana prin februarie, chiar m-am tinut cat de cat de treaba. De 2-3 ori pe saptamana ma scalambaiam si eu cat puteam. Si uitandu-ma in spate, chiar cred ca mi-a fost de ajutor. Anul trecut, incepand din septembrie am fost intr-o continua naveta Paris-Bucuresti. Somnul neregulat sau lipsa lui, mesele dezordonate, presiunea din avion, alergatura, stresul, fara zile de repaos, toate astea puteau avea consecinte mult mai pregnante asupra organismului meu, dar uite ca am rezistat voiniceste la acest program haotic, fara oscilatii semnificative in greutate si fara sa ma simt epuizata. Si nu, nu iau suplimente care sa ma ajute…singurul lucru pe care il iau este ginsengul. Inainte de orice cantare iau 1000mg de ginseng. Ma ajuta sa fiu concentrata si sa am energie. Dar despre asta cu energia o sa va scriu altadata.

In luna februarie, mai exact pe 26, a fost ultima zi de miscare. Lunea mergeam la Pilates la sala, cat facea fii-mea gimnastica. In rest, faceam acasa. In ziua aia am aflat ca a murit tataie. Si totul s-a dat peste cap… dar azi nu vorbesc despre asta…

Ei, uite ca…din februarie am ajuns in septembrie si abia acum am reusit sa ma urnesc din nou sa ma despachetez din coconul confortabil in care m-am inchis. Lunile care au precedat disparitiei lui tataie au fost atat de intense si cu atat de multe provocari, incat nici nu am avut timp sa procesez fiecare schimbare survenita in viata mea.

Acum cateva zile mi-am dat seama ca am nevoie de putina ordine si disciplina in programul meu, iar acum, cu noua provocare de la Vocea Romaniei, trebuie sa fiu in cea mai buna forma fizica si psihica. Si cand spun forma fizica buna, nu ma refer la kilograme putine pe cantar, ci ma refer la rezistenta, flexibilitate si imunitate. Yoga, practicata acasa, este probabil varianta cea mai potrivita pentru mine. Nu pierd timpul cu transportul pana la o sala si inapoi, o sedinta dureaza in medie 25 minute, nu ma simt prost daca nu-mi iese vreo pozitie cum trebuie, lucrez respiratia (care ma ajuta si la cantat), iar miscarile si pozitile ma ajuta nu numai pentru rezistenta si flexibilitate, dar si pentru problemele de spate pe care le am din cauza unor osteofite care din cand in cand imi apasa pe nervul sciatic (da, da, cam paradita pt 31 de ani :)))) ). Si da, te ajuta psihic, pentru ca iti oxigenezi creierul si pentru ca te simti bine cand mai bifezi o sedinta.

De 3 zile, fac in fiecare zi sedinte de yoga, inclusiv seara (cate 10 minute), …un fel de meditatie, ca sa dormi mai bine.

Dimineata, cand sunt singura acasa, dupa ce o las pe fii-mea la scoala, mi se pare momentul ideal…in felul acesta ma bucur de un boost de energie atat de necesar pe tot parcursul zilei. Iar pe langa energie, imi da un sentiment de liniste si calm interior. De asta am si pus poza cu rasaritul. Am prins rasaritul asta in august si poza e facuta de mine, nu are niciun filtru. Imi amintesc perfect sentimentul interior de liniste si bucurie pe care mi-l dadea soarele cand se inalta din mare. Sentimentul ala de a avea o sansa noua in fiecare zi. Cam asta e starea pe care mi-o da fiecare sedinta de yoga…

P.S. 1 Eu folosesc aplicatia Daily Yoga, care costa cam 60 euro/ AN. Dar se pot prinde si oferte mai ieftine.

P.S. 2 Cumatra mea face de 1 an yoga (acasa, dupa aceeasi aplicatie) , in mod regulat…zici ca e trasa prin inel πŸ™‚ .

P.S. 3 Coincidenta sau nu, am fumat maxim 4 tigari pe zi, in ultimele zile.

20180825_062937


Nu sunt perfecta

…nici nu vreau, nici nu pot!

Iar acest post nu este despre Vocea Romaniei πŸ™‚

In zilele noastre, sa existi doar, e o povara. Daca nu esti perfect, sau cel putin nu mori incercand sa fii, atunci nu existi.

Cum sa indraznesti sa mai mergi pana la piata daca n-ai ultimul model de telefon? Cum sa iti permiti sa deschizi gura daca nu tasneste acidul din buze? Cum sa mai iesi pe strada daca nu porti XS? Daramite sa o dai in bara cu ceva, sa esuezi in viata profesionala, sa dai faliment, sa ai vreun credit neplatit, sau, vai!…sa divortezi! Sau sa nu intre copilu’ la facultate! In fiecare zi pandim ocazii sa ne bucuram parca de “nenorocul” altuia.

Nu e o noutate ca suntem judecati si masurati din priviri, etichetati, condamnati si marginalizati mai repede si cu mai multa usurinta decat o samanta sparta-n dinti.

Nu ni se mai ingaduie sa gresim. Toti sunt cu ochii pe noi si vaneaza momentul ala cand o dam in bara ca sa “aplaude” la scena deschisa.

Weekendul trecut, la o cantare, mi s-a intamplat o chestie foarte ciudata. La sfarsitul programului, am iesit din ton. N-am falsat, am iesit cu totul din ton! Nu stiu ce s-a intamplat, nu am mai patit-o niciodata. Pur si simplu, dintr-o data, n-am mai auzit nimic. Nici pe mine, nici band-ul, nici nimic. Parca intrasem intr-o bula de unde nu iesea si nu intra nimic.

Oboseala, stres, presiune, cine stie? Buba mare n-a fost ca s-a intamplat treaba asta, ci reactia celor din jur…”muzicieni” de mare valoare care parca ranjeau ca hienele la prada. Serios??? Nu vreti sa ma si linsati, eventual? Primul instinct a fost sa le zic ceva de dulce pentru toti decedatii din familiile lor, dar stiam ca asta nu va rezolva nimic. Cu putin noroc, nu ii mai vad niciodata in viata mea…

Da, nene, se intampla sa o mai dai in bara, se intampla sa mai rada unii de tine, dar nu momentul ala te defineste. Oricine greseste, oricine are un moment prost. Conteaza doar sa te scuturi, sa o iei de la inceput si sa iti vezi de treaba ta. Daca ar fi fost sa ma iau dupa toti haterii (a.k.a. oameni care si-au dorit sa faca ceva in viata si nu au reusit probabil ca n-au avut destul curaj sa incerce si isi varsa frustrarile pe cei care chiar o fac si care isi asuma riscurile aferente), azi nu mai eram in competitie la Vocea Romaniei.

Si iar imi aduc aminte de vorbele lui Rocky… nu e vorba de cat de tare lovesti, ci de cat de mult poti sa incasezi si sa mergi mai departe..

20180918_080616


Romanitza 3.0

IMG_20180126_095156_026

Mi-a fost foarte greu sa cresc intr-o societate unde niciodata nu m-am incadrat. Mereu am fost aia “mai plinuta”. Mai plinuta decat cine?

Imi aduc aminte, in urma cu 7 ani aproape, am participat la un casting mega important. Am trecut toate etapale, dupa care mi s-a spus ca trebuie sa slabesc 15-20 de kg si batem palma. 20 kg in 2 luni. Abia nascusem de 6-7 luni, si inca nu revenisem la formele initiale. Am luptat cu mine 2 luni ca la armata si am slabit 17 kg. Disperarea din mine pentru a obtine acel job m-a facut sa apelez inclusiv la niste pastile nenorocite care iti taiau apetitul.

Am ajuns skinny la ultimul pas din cadrul castingului…si ghici ce? Tot n-am luat. Pentru ca in loc sa ma concentrez pe ceea ce trebuia sa fac ca sa trec probele, m-am axat doar sa slabesc. Momentul acela a reprezentat primul wake-up call ca imaginea nu este totul si ceea ce stii sa faci si sa stii cum s-o faci e mult mai important. Mi-au mai trebuit inca ceva ani ca sa inteleg ca nu o silueta trasa prin inel imi va aduce multumirea de sine si satisfactia profesionala.

Parisul si cei peste 5 ani petrecuti in Orasul Luminilor, mi-au luminat cu adevarat mintile si am inceput sa ma concetrez pe ceea ce voiam sa fac cu adevarat. Faptul ca mi-am luat licenta in Teatru la Paris a constituit o mare piatra de temelia in constructia increderii de sine. Cand am lansat blogul prima data, nu ma impiedicau cateva kg in plus sa scriu. Iar cand am inceput sa cant la Paris cu prima mea trupa de rock, nu a contat nicio secunda ca purtam 44 la blugi! Da, a contat ca oboseam si aveam nevoie de o forma fizica mai buna. Si atunci m-am hotarat ca trebuie sa fiu bine si energica, necontand ce arata cantaraul.
Intr-adevar, am slabit cateva kg ca sa pot sustine un concert de 2h45!!! Da, live 2h45! Pentru asta ai nevoie de forma fizica. Sa sari ca nebunu’, sa canti, sa dansezi si sa dai din cap!

Apoi a inceput minunata aventura in inima comunitatii romanesti de la Paris. De peste doi ani, ma hranesc cu acest vibe pozitiv pe care l-am simtit prin toti porii mei, saptamana de saptamana. Ambianta pe care am reusit toti sa o cream in cadrul evenimentelor noastre a fost mereu superioara superficialitatii cu care priveam lucrurile inainte. De ce? Pentru ca zi de zi ma concentram sa invat, sa exersez, sa-mi pun creativitatea la bataie pentru noi programe, noi show-uri. M-am axat pe ce fac, nu pe cate kg am! Si am reusit pentru prima data sa fac din asta o meserie, un mod de a-mi castiga existenta!

Da, conteaza sa fii sanatos, sa poti sa-ti atingi scopurile, sa fii rezistent, dar fara sa te compari cu altii. Frumusetea noastra consta in faptul ca suntem diferiti! Si cand ajungi sa accepti cine esti si ceea ce esti, cand esti recunoscator pentru ceea ce ai si iti productivizezi la maxim potentialul, mizand pe ceea ce faci, si s-o faci bine, atunci reusesti cu adevarat sa fii implinit!

Fii original. Indrazneste sa fii diferit. Ai curajul sa fii TU!


14 zile intensive. Ziua 14

#Romanitza3.0 #14ZileIntensive #ziua14

Si uite ca am dus la bun sfarsit si de data asta ceea ce mi-am propus.
Concluziile finale le voi scrie maine, odata cu rezultatul final al cantarului si doua poze frumoase de before and after.
Astazi probabil ca am mancat mai putin decat in orice zi pentru ca am avut mult de lucru. M-a lovit o inspiratie nebuna de care am vrut sa profit.
Dupa cum urmeaza:

#micdejun 1/2 banana cu unt de arahide

#pranz minunatia asta de salata cu pui la gratar, 1/2 avocado, rosii cherry si 1/2 castravete pe un pat sublim de rucolla.

#seara am fost efectiv prinsa intr-o alergatura, discutii interminabile si… faptul ca Zaraza a luat locul 1 la concursul de matematica #Eurojunior πŸ’ͺπŸ’ͺπŸ’ͺincat nici foame nu mi-a fost. Ii ramasese Zarazei o mana (chiar o mana) de orez cu pui si legume pe care am devorat-o din 3 inghitituri (doar ca sa nu il arunc) si aia a fost masa de seara.

Am terminat cu succes cele 14 zile #farazahar si #faragluten!
Masa si darul, maine! Si nu, maine nu am de gand sa dau iama in paine si ciocolata! No way!20180125_234237


14 zile intensive. Ziua 13

20180124_213921

#Romanitza3.0 #14ZileIntensive #ziua13

Penultima zi, ultima suta de metri. Azi i-am dat si un boost cu 45 minute de banda la sala.
Am descoperit, finally, varianta de a impaca si capra si varza. Daca pana acum ma foloseam de scuza ca dimineata nu am timp cat e Zaraza la scoala, iar dupa-amiaza nu am cu cine s-o las, acum am solutia. Am gasit un centru unde Zaraza face gimnastica de 2 ori pe saptamana, iar eu fac cate ceva in timpul orei ei. Luni, #pilates si miercurea, ceva #cardio la sala.
La sala nu imi place, noroc ca am tv in fata benzii de alergat si azi m-am delectat cu #Khloe si al ei #RevengeBody. Ma enerveaza si antrenorii care casuna pe tine sa ii iei de personal trainer… ma simt ca o baba din aia care e agatata de gigolos 🀣🀣🀣
Anyway…

#micdejun iaurt cu banana si seminte de chia

#pranz somon la cuptor cu fasole verde si rucolla

#gustare inainte de sala- o rondea de orez integral cu o strelice de unt de arahide si putina dulceata de afine #farazahar.

#cina evident… #supa de pui.


I’m ALIVE!

Yes, I am alive!

Indeed, I am alive, maybe for the first time in life I really feel alive! It’s been a looong time since I’ve felt the need to write down my thoughts, but as I had stated in the first place, writing was my auto- therapy. Let’s say I haven’t felt the need for therapy for the past few months… like…since …last September, I think…

Maybe you wonder why! I’ll tell but not right away because so many thing have happened in my life that I don’t even know how to start. Remember my summertime? Well, I think you do, since it’s been my best viewed post πŸ™‚ That gave me a lot of confidence, my great summertime and all the changes that came after that.

Ok, I’m not gonna push your patience: I became a singer! A payed one! A real one! Like in….people pay me to sing for them!! With real money, not monopoly money nor invisible money! People actually pay ME to sing for them! Hope the IRS doesn’t read this :)))))) ( dear IRS, I dream a lot, don’t take me serious) :))))

It all started with a desire! MY DESIRE! the desire to do what I want, to be in front of a public, expressing myself through music! So, after a marathon of WEEDS and Modern Family I started to take things very seriously! I began forming a REPERTOIRE, mostly of Romanian Folklore and Traditional music, two genres I had never thought to perform! But this was my rope, remember the rope from my previous posts? If not, get your ass reading! So I knew I could have a chance with traditional music because our Romanian Community here in France is enlarging every day, and of course we get married here, we baptize our children here, we celebrate our anniversaries here, and it’s our custom to have live singers for our celebrations and I may say that there is quite a demand. Practically I knocked at some doors… literally… where I knew they collaborate with singers.. After some unopened doors from the French side, I began knocking at Romanian doors… and guess what… it opened… and this is how everything began… with one open door at a Romanian restaurant… and my intuition told me to knock at the best door, so I went straight to THE top Romanian restaurant in Paris… and apparently I was exactly what they needed πŸ™‚ MAKTUB! Right person in the right place at the right moment! When it’s written to happen, it will happen!

You will never guess what happened. The more I began discovering my traditional Romanian music, the more I fell in love with this genre of music, a music that I had never had the patience to understand, the capacity of penetrating beneath its simple yet powerful lyrics. I knew I have reached that age of understanding life in a different manner. Our folklore speaks about that simple and happy life! It speaks of love, of nature, of faith… of a life surrounded by family, sharing all that God has given you.

One thing led to another and private parties turned into public shows, public shows into live concerts, from restaurants to theaters and even big open air scenes like Festival of Europe where I had the honor to represent Romania last Sunday (may 22nd). Let me put it this way… I haven’t had an weekend off since the beginning of the year – my official launch was for the NYE party πŸ™‚

I really can’t describe you my big start. It’s only the beginning and I realize I’ve climbed my rope so high that I can see a lot from above. There is a hell of a way until I will reach the top, but I will get some day! The most important thing is that I grabbed my rope…and, boy…I’m holding to it like my life would depend on it!

Yes, it’s hard, and yes, you gotta do great sacrifices…and YES, they will try to pull you down…every single day! And you might get “bullied” and you might get hit, but like my old friend Rocky Balboa said… “it doesn’t matter how hard you hit, but how hard you can get hit and still go on…” Here’s to you, Balboa!

But you learn to deal with everything, as long as you keep your faith and self confidence. Nourish yourself with the positive sides and don’t even pay attention to negativity! Close your eyes in front of the evil and it will disappear. Open your heart for all the Good to come to you and your hungry soul will receive the light. Then follow that light and share it with the rest of the world!

Create your own circle of happiness! And happiness will always come back!

TO BE CONTINUED