Tag Archives: Copii

Teatru in doi. Partea I “Am stat pentru copii!”

Startul in 2020 l-am dat lansand o piesa noua.

Teatru in doi. Cateodata nu ai curaj, esti constrans de circumstante sa ramai intr-o relatie care nu mai functioneaza. Imprejurarile difera de la caz la caz. Cea mai frecventa afirmatie e aia cu copiii. “Stau pentru copii”.

Am cunoscut un cuplu la Paris. Doi oameni foarte misto, amandoi cu cariere fulminante, doi copii si o viata aparent fara griji. Amandoi inca tineri si frumosi si foarte talentati. Talentati in a-si juca rolul zi de zi. I-am cunoscut la o petrecere unde pareau familia ideala. Gen filmele de pe Diva. Neam mare, mese in familie, vacante exotice, masini luxoase, tot tacamul.

Cunoscandu-i mai indeaproape, in urmatorii 2 ani am ajuns sa vad ca lucrurile se derulau din inertie. Afara vopsit gardul si inauntru leopardul. El o insela pe ea la greu. Ea afla aproape de fiecare data. Si de fiecare data il ierta. Pentru copii. El nu era fericit. Nici cu ea, nici cu altele. Escapadele lui devenisera un hobby asemanator cu pariurile. O adrenalina de moment care disparea la fel de repede cum aparea. Certurile la ei in casa erau la ordinea zilei. In fata copiiilor. Citeam ieri o chestie cum ca pana la varsta de 7 ani, copiii traiesc o stare de “programare”, adica tot ceea ce vad, aud si le se intampla pana la 7 ani, le determina dezvoltarea ulterioara. Acum eu ma intreb… ce asimileaza un copil care traieste intr-un mediu afectiv nociv? Stai pentru copii? Sau stai pentru ca nu ai curaj sa pui punct? Nu, stai pentru tine, pentru ca ti-e frica de ce va zice lumea, de cum te va blama familia, si zeci de motive care nu au nicio treaba cu copiii.

Da, si eu m-am gandit “ce va zice lumea”, da…si mie mi-a fost aiurea sa anunt divortul. Majoritatea familiei si a cunoscutilor mei au aflat cand am postat pe facebook, 1 an jumate mai tarziu. Dar asa cum am mai spus, am fost destul de mari sa ne dam seama ca inca suntem tineri si avem dreptul sa fim fericiti. Separat.

Am tinut legatura cu acest cuplu la Paris si desi au facut si al treilea copil, in speranta ca-i va apropia, situatia nu s-a schimbat cu nimic, metehnele ramanand aceleasi…diferenta e doar cu un copil in plus, viitor f#cked up adult. Din pacate lucrurile astea nu se intampla de azi, de ieri… si ei la randul lor au trait anturati de aceleasi obiceiuri pe care le au si ei insisi in ziua de azi. El vine dintr-o familie unde ma-sa cu ta-su nu mai dorm in acelasi pat de cand aveau 30 ani si au ramas impreuna de dragul afacerii comune, fiecare vazandu-si de viata particulara, iar ea a crescut intr-o familie musulmana unde femeia trebuia sa accepte si sa ierte tot barbatului, iar divortul… rusinea suprema!

Comportamentul “deviat” isi are radacinile intr-o copilarie nefericita. Si invers! Un comportament emitional stabil se datoreaza unui mediu stabil in care ai crescut. Si nu trebuie sa fi vreun pui de Freud ca sa intelegi asta. Trebuie doar sa te gandesti cu adevarat la binele copiiilor si nu sa ii folosesti drept scuza.

Despre zona de confort, circumstante financiare si relatii toxice, data viitoare:)

 


Devenim vegetarieni, dar devoram oameni!

Cand eram eu mica, la inceputul anilor ’90, razboiul din Cecenia era in plina desfasurare. De cand ma stiu, in paralel cu dimensiunea universului nostru (unde problemele noastre sunt de ordin “m-am ingrasat 5 kg si sunt in depresie ca n-am ultimul iPhone”), exista aceasta dimensiune a lumii unde oamenii traiesc o continua teroare, duc lupte la propriu ca sa castige efectiv o zi in plus.

Screenshot_20190403-115136_Samsung Internet

Photo credit: picture-alliance

Probabil ca aceasta obisnuinta de a vedea in permanenta la televizor razboi, foamete, nenorociri, ne duce catre o oarecare indiferenta involuntara.
Da, recunosc…acum nu deschid televizorul, nu ma uit la stiri de niciun fel si incerc sa evit sa privesc clipuri cu impact emotional precum cel de mai jos…, iar daca o fac, ma simt ultima egoista pentru ca in mod paradoxal ma simt mai bine, apreciind tot ceea ce am. Evident, in secunda urmatoare cad in extrema opusa si ma simt vinovata!
De multe ori ma intreb ce pot eu sa fac ca om, ca fiinta umana locuitoare a acestei planete? Sunt o materie neglijabila, nu pot sa opresc nici razboaie, nici sa eradic foametea din Africa…Screenshot_20190403-120026_Samsung Internet

Photo credit: Daily Mail

Treaba asta ma framanta de foarte mult timp si tot incerc sa ajung la o concluzie, cum sa nu ma mai simt atat de inutila, planetei, cum sa nu ma mai simt o ignoranta…
Singurul lucru pe care l am inteles e ca noi incercam sa vedem mereu cat mai sus, gen…”nu pot sa fac eu acte de caritate, sa faca aia cu bani”. Poate n-am 100 lei de donat, dar cu 1 leu de la mine, cu un leu de la tine, cu un leu de la el si cu inca 97 de oameni care dau doar 1 leu, se strang 100 lei!
Sau…”nu salvam noi mediul inconjurator, planeta se distruge de la poluarea alora mari”…well, oceanele sunt pline de ambalaje de plastic, de la noi, astia mici…

Devenim vegetarieni, dar devoram oameni.

Data viitoare cand suntem consternati ca in lumea a 3-a copiii sunt obligati la munca in conditii de lagar, ar trebui sa ne gandim cand cumparam #madeinbangladesh.

Screenshot_20190403-120201_Samsung Internet

Photo credit: The Guardian

Nu stiu prea multe si nu sunt nici vreo activista, dar stiu ca schimbarea incepe cu mine. De la multumirea si recunostinta pe care le simt in fiecare zi. Si cu putinul pe care incerc sa-l fac zilnic. Traim in socolul vitezei si al tehnologiei. E foarte greu sa nu o “comiti”, nici daca te duci in varf de munte,, dar fa-o cat poti de putin. Ofera ce poti, 1 leu=1 paine, refoloseste pungile de plastic. Chiar si o data daca o faci, deja sunt 50% mai putine pungi din partea ta, imagineaza ti daca am face o toti! Iar daca tot cumparam low budget fashion, macar sa donam hainele pe care nu le purtam unor oameni care au nevoie! Poate nu e cea mai fericita compensatie, dar macar e ceva mai mult decat nimic!

Nu, treaba asta nu opreste cu nimic raul din lume, dar diminueaza din raul nostru involuntar, si vreau sa raman optimista si vreau sa cred ca binele se propaga si intr-un viitor utopic (foarte indepartat), actiunile noastre de bine vor avea si…reactiune, gen, eu vad cu ochii mintii cum atomii albi de bine dizolva atomii negri de rau…:)
Karma-ajuta!