Tag Archives: Inspiratie

Art de vivre

2015-08-06 18.45.26

Sa te bucuri de viata nu inseamna neaparat reastaurante scumpe si calatorii luxoase. Valoarea nu este data de bani ci de calitate.

Poti sa ai 1000 de prieteni si niciunul care sa fie langa tine cu adevarat atunci cand ai nevoie. Poti sa ai un dulap plin de firme si branduri si sa n-ai habar sa le porti. Poti sa te duci in cele mai exotice vacante si sa te plictisesti daca nu stii ce sa faci, poti sa mananci la cel mai instelat sef din Paris si sa nu-ti cada bine.

Intotdeauna mi-au placut chilipirurile. Sa ma bucur de lucruri marunte care prind valoare fiindca le-o dau eu. Le creez o poveste, o amintire, quelque chose-ul din viata care nu poate fi cumparat cu toti banii din lume. Mancarurile care mi-au priit cel mai bine au fost cele impartasite cu prietenii aia misto care nu se dau indarat de la a-si pune popoul pe iarba sau pe pietre, care beau din sticla deschisa cu cheia pe malul unei garle, care stiu ca apusul privit impreuna e mai bun decat un film de Oscar.

In viata mea au fost multe urcusuri si coborasuri si nu imi este rusine sa spun ca au fost perioade cand si un croissant mi se parea scump, asa cum au fost perioade cand faceam shopping online ca ma plictiseam pe tron. Dar niciodata nu am incetat sa ma bucur de micile placeri ale vietii, care de fapt sunt ceea la ce se rezuma viata pana la urma.

Si acum ma mozolesc toata muscand din rosia care acompaniaza un submarin cu parizer😊, cunoscatorii stiu despre ce vorbesc 😎.
Cu siguranta, cu niste sclifositi langa mine, mi-ar pieri tot cheful. Tac si-nghit, ori pentru asta nu sunt facuta.

Cand plec in vacanta, ma intereseaza prea putin stelele de la intrare, caut sa gasesc locuri unde noaptea pot sa privesc stelele de pe cer, cu un prosecco luat de la consignatie, care costa cat un pahar luat pe terasa. Pentru ca da, sunt ani in care poate nu iti permiti resortul ala smecher cu ultra all inclusive. Asta nu inseamna ca nu exista variante.

Da, evident ca si locurile alea exotice si scumpe sunt mirifice si pun pariu ca daca te scoate partnerul la un resto unde masa o sa coste cat chiria mea pe o luna, o sa te simti oleaca printesa. Apreciem gestul, dar cu banii aia prefer un weekend in afara orasului.
Si nu vb prostii. O cina la Jules Verne pe turnul Eiffel te duce lejer la peste 500 de euro. De banii astia prefer sa plec in Normandie un weekend. Ok, asta sunt eu, voi puteti sa alegeti  Jules Verne!:)). Bineinteles ca o sa vreau s-o fac si pe asta odata, dar doar in momentul in care stiu si imi permit sa nu stau sa mor de foame o luna dupa ce am achitat nota acolo.
Cam asta ar fi principiul.

Ceea ce nu uitam niciodata este ceea ce am simtit intr-un anumit moment cu anumite persoane.
Cand am o zi proasta, inchid ochii si ma vad pe sezlongurile de la Dalboka (cel mai autentic resto pescaresc de pe litoralul bulgaresc), sau in Strand la Pitesti, in barca cu submarinul :))), sau la Paris, pe insulita Saint Louis cu un pahar (de plastic) de rosé. Si da, momentele astea in care te bucuri cu adevarat, au efect pe termen lung, ca un algocalmin pe care il tii pe noptiera.

Despre ceea ce puteti sa faceti in Paris cu bani putini o sa va scriu in urmatorul post.
Despre Bucuresti mai dureaza, mai am un pic de hoinarit. Abia acum incep sa il redescopar, si sincera sa fiu, imi depaseste asteptarile. Am regasit un oras plin de viata cu locuri foarte misto, cu oaze de care habar nu aveam ca exista. Si cum vacanta se apropie, o sa va scriu si despre Bulgaria, destinatia mea preferata low-cost!

Pana una alta, profitati de zilele cu soare, iesiti in parc, stati la soare (efectul luminii naturale are beneficii la care nici nu va ganditi), mergeti pe jos, beti o cafea pe malul unei ape si lasati-va purtati de vant 🌞

Enjoy the moment!

 

 

Advertisements

Romanitza 3.0

IMG_20180126_095156_026

Mi-a fost foarte greu sa cresc intr-o societate unde niciodata nu m-am incadrat. Mereu am fost aia “mai plinuta”. Mai plinuta decat cine?

Imi aduc aminte, in urma cu 7 ani aproape, am participat la un casting mega important. Am trecut toate etapale, dupa care mi s-a spus ca trebuie sa slabesc 15-20 de kg si batem palma. 20 kg in 2 luni. Abia nascusem de 6-7 luni, si inca nu revenisem la formele initiale. Am luptat cu mine 2 luni ca la armata si am slabit 17 kg. Disperarea din mine pentru a obtine acel job m-a facut sa apelez inclusiv la niste pastile nenorocite care iti taiau apetitul.

Am ajuns skinny la ultimul pas din cadrul castingului…si ghici ce? Tot n-am luat. Pentru ca in loc sa ma concentrez pe ceea ce trebuia sa fac ca sa trec probele, m-am axat doar sa slabesc. Momentul acela a reprezentat primul wake-up call ca imaginea nu este totul si ceea ce stii sa faci si sa stii cum s-o faci e mult mai important. Mi-au mai trebuit inca ceva ani ca sa inteleg ca nu o silueta trasa prin inel imi va aduce multumirea de sine si satisfactia profesionala.

Parisul si cei peste 5 ani petrecuti in Orasul Luminilor, mi-au luminat cu adevarat mintile si am inceput sa ma concetrez pe ceea ce voiam sa fac cu adevarat. Faptul ca mi-am luat licenta in Teatru la Paris a constituit o mare piatra de temelia in constructia increderii de sine. Cand am lansat blogul prima data, nu ma impiedicau cateva kg in plus sa scriu. Iar cand am inceput sa cant la Paris cu prima mea trupa de rock, nu a contat nicio secunda ca purtam 44 la blugi! Da, a contat ca oboseam si aveam nevoie de o forma fizica mai buna. Si atunci m-am hotarat ca trebuie sa fiu bine si energica, necontand ce arata cantaraul.
Intr-adevar, am slabit cateva kg ca sa pot sustine un concert de 2h45!!! Da, live 2h45! Pentru asta ai nevoie de forma fizica. Sa sari ca nebunu’, sa canti, sa dansezi si sa dai din cap!

Apoi a inceput minunata aventura in inima comunitatii romanesti de la Paris. De peste doi ani, ma hranesc cu acest vibe pozitiv pe care l-am simtit prin toti porii mei, saptamana de saptamana. Ambianta pe care am reusit toti sa o cream in cadrul evenimentelor noastre a fost mereu superioara superficialitatii cu care priveam lucrurile inainte. De ce? Pentru ca zi de zi ma concentram sa invat, sa exersez, sa-mi pun creativitatea la bataie pentru noi programe, noi show-uri. M-am axat pe ce fac, nu pe cate kg am! Si am reusit pentru prima data sa fac din asta o meserie, un mod de a-mi castiga existenta!

Da, conteaza sa fii sanatos, sa poti sa-ti atingi scopurile, sa fii rezistent, dar fara sa te compari cu altii. Frumusetea noastra consta in faptul ca suntem diferiti! Si cand ajungi sa accepti cine esti si ceea ce esti, cand esti recunoscator pentru ceea ce ai si iti productivizezi la maxim potentialul, mizand pe ceea ce faci, si s-o faci bine, atunci reusesti cu adevarat sa fii implinit!

Fii original. Indrazneste sa fii diferit. Ai curajul sa fii TU!


14 zile intensive. Ziua 4

Azi am intrat in #sevraj! De doua ori! Ma si miram cat ma tine! Avand in vedere ca am barul plin cu cosulete si farfuriute pline de bomboane care mai de care, da, sunt masochista (no, not looking for a Mr. Grey)..ce sa faci, va fac maine poza la lumina zilei.
Prima data m-am scos cu o cafea si cu o tigara (kids, don’t do this at home) si a doua oara cu cateva bucatele de ananas. Imi simteam glandele salivare de sub limba cum tâsnesc!
Oh, Jesus Christ Superstar

#micdejun iaurt grecesc cu banana si afine (am facut jumi-juma cu fii-mea)

#pranz felu’ 1- supa de azi (mai chioara) si felu’ 2- ciorba aia de ieri cu taietei, zici ca am innebunit cu niste supe

#gustare #ananas

#cina the ultimate super #greensalad, care e de fapt rucolla, ceapa verde, castravete, avocado, cas topit la tigaie (cam 30-40 g) si ceva frimituri branza din aia puturoasa de oaie de pomana.
La suflet mi-a mers!!!

Am facu si #yoga, am inceput si cei #4km de mers pe jos zilnic si acuma o plimbare rapida dupa sosete la mall ca anul asta parca toate si-au pierdut perechea!

Va pupacesc!


Romanitza 3.0

20180109_141628

#Romanitza3.0 #anul2018 #continuamtraditia #detoxtrup #detoxminte #detoxsuflet

Anul trecut a inceput cu o detoxifiere fizica si psihica. Timp de #30zile am eliminat total zaharul din alimentatia mea. Acest experiment mi-a pus la incercare atat corpul, dependent de dulce, cat si psihicul, mereu sclav capcanelor acestei substante mult mai nocive decat suntem dispusi sa constientizam.
Concluziile (pe scurt), mult peste asteptari.
Dupa cateva zile in care m-am luptat cu sevrajul (la propriu), incet-incet, am observat un adevarat boost de energie, o mai buna digestie (fara balonare si constipatie), si somn mai odihnitor, dar cel mai important aspect a fost probabil satisfactia mea psihica de a nu ceda ispitei. Acest lucru mi-a oferit o crestere a increderii de sine, un plus de care aveam reala nevoie, avand in vedere perioada agitata de la momentul respectiv. Si ca bonus, am reusit sa slabesc si vreo 3 kg.
✌✌✌✌Dupa 1 an de zile, revin cu efectele pe termen lung. Repet, dependenta mea de zahar era destul de ingrijoratoare, existau zile intregi in care nu mancam altceva decat dulciuri, pacalindu-mi corpul cu cele 10 minute de falsa energie pe care eu credeam ca o primesc.
Terminand acest experiment de #30dezilefarazahar, constat 1 an mai tarziu, ca mi-am reeducat corpul. Mananc dulce extrem de putin in comparatie cu perioada de dinainte, iar de fiecare data cantitatea este limitata, acum fiind mult mai constienta de ce si cat mananc, iar in ceea ce priveste greutatea, am reusit sa ma mentin, fara oscilatii mai mari de 2 kg in perioadele critice precum sarbatori sau vacante (bine, mai scap si eu ca vaca in trifoi, dar foarte rar, incat nici nu se cunoaste)🙊🙉🙈.
In spiritul traditiei, vreau sa imi propun noi provocari pentru #anul2018 si va astept, incepand de maine sa urmariti noile mele aventuri, mult mai diverse si interactive!
Fara perdea, fara numar 🙂