Tag Archives: Dieta

(R)Evolutia mea! 30 zile fara zahar.

Am primit multe mesaje in care sunt intrebata ce am facut de am slabit, cum rezist fara zahar, cum de ma duc asa des la sala…etc.

Sa facem o recapitulare rapida. De cativa ani mi-am dat seama ca un corp sanatos isi are bazele intr-o minte sanatoasa. Asa ca motivatia constructiva este cea care m-a determinat sa traiesc mai echilibrat. Acum 4 ani (este al 4-lea an cand fac treaba cu #30zilefarazahar), am realizat ca am o problema cu zaharul. La modul ca cel putin 2 mese din zi erau inlocuite cu ceva dulce. Apoi, refularea emotionala in zahar. Orice problema, orice suparare, era “rezolvata’ prin ingerarea de cantitati mari de zahar. Lipsa energiei si frustrarea de a cadea mereu in ispita au primat in fata efectelor fizice precum kg in plus, balonare si digestie proasta. Asa ca m-am autoprovocat si am zis ca trebuie sa tai raul de la radacina. Timp de 30 zile am scos zaharul complet din alimentatie (in primul an nu am mancat nici macar fructe, deloc).

Primul an a fost greu, foarte greu, in 3 zile ma tavaleam pe jos in sevraj, aproape la propriu! Dar am facut totul public, scriind despre aceasta experienta pe facebook, si de rusine de a parea “a quitter”, am dus-o pana la capat.       Efectele? Vreo 3 kg in minus, o digestie buna si fara balonare, dar cel mai important, castigasem lupta cu mine si cu ispita. Am reusit sa duc la capat ceea ce imi propusesem. Pe termen lung: dulcele a devenit doar o placere ocazionala pe care l-am savurat de pofta, nu de nevoie.

2020 e al 4 lea an consecutiv. Acum imi este foarte usor. Am invatat lucrurile care ma ajuta.

●mic dejun bogat in proteina- daca mananc oua de dimineata, fie ele omleta, fierte sau chiar ochi, iaurt grecesc cu tot felul de seminte/nuci, terci de ovaz sau o banana cu unt de arahide, imi tin de foame foarte mult, am si energie la sala si cel putin 3-4 ore nu mi-e foame. Daca simt nevoia de altceva si n-am sala in dimineata respectiva ma rasfat cu unt pe paine si gem fara zahar adaugat!

●pranz cu de toate- daca in restul timpului sunt atenta putin (nu mult) la masa de pranz, in astea 30 de zile ma rasfat mai mult. Daca am pofta de paine, mananc si paine (chiar dc am mancat poate si la micul dejun). Daca am pofta de paste, pizza sau orice altceva “greu”, mananc la pranz, niciodata seara ( cu mici exceptii, pt ca nimic nu e strict in afara de lipsa zaharului). De obicei mananc carne sau peste fara sa cantaresc cantitatea…nu mananc sa mi vina rau, dar nici nu ma ridic flamanda de la masa. Am invatat sa-mi cunosc corpul si sa stiu cat imi trebuie.

●avocado- avocado imi taie pofta de dulce. Cel putin o data la 2 zile mananc avocado. Ori il introduc la micul dejun intr-un sandvish cu paine integrala (Bonarama n-are zahar adaugat), ori la pranz daca imi fac un “platoas” cu de toate.

●gustarea de dupa sala de dimineata sau de la 17-18 inainte de sala de seara.(gen cina, dar nu e cina). Acum merg de doua-trei ori dimineata si de doua ori seara cand o iau pe fii-mea cu mine. Sunt zile cand mai mananc ceva dupa, zile cand nu chiar nu mi-e foame si nu mananc. Seara bag chefir simplu,  chefir din care bag si dupa sala de dimineata, cu o banana, sau migdale, sau ambele daca sunt plecata si trebuie sa tin si loc de pranz. Acum fiind frig, tin in masina tot timpul chefir pt situatii de urgenta:)) . Si migdale:)

●cola/pepsi 0- da, cand vreau sa ma relaxez…si sa ma razgai, beau o cola sau un pepsi 0 la ciob. Cam o data la 2-3 zile. Simt nevoia de ceva “nasol”, iar varianta 0 e mai putin nasoala, dar nici nu as incuraja consumul. E o placere vinovata fara zahar.

●dulciuri fara zahar- daca totusi simt si simt nevoia de desert, imi iau napolitane fara zahar:) caloric vorbind, e cam acelasi lucru, deci nu va lasati pacaliti. Dar esti acolo la limita trisarii😂 fiindca n au zahar! Exista de asemenea o gama larga de dulciuri de cumparat fara zahar si bineinteles multe retetete care le putem face acasa.

Sunt in a 4-a luna de sport. Poza din post este un before/after octombrie-decembrie. Toata lumea ma intreaba cat am slabit. Pai, pe cantar am slabit vreo 5 kg, nu mai mult, insa sportul ma ajuta sa ma remodelez. Nu visez la corp de fotomodel si nici nu cred ca o sa-mi dispara vreodata celulita complet pentru ca imi place sa mananc ceva bun, imi place sa ma adun cu prietenii sa gatim nebunii si sa savuram o masa misto. Sunt o gurmanda iremediabila. Dar vreau echilibru. Si sanatate. Fizica si psihica. Merg la sala de 4-5 ori pe saptamana. Da, uneori trag de mine, dar asa imi place sentimentul ala de dupa. Sentimentul ca pot, ca reusesc, ca nu ma las cand e mai greu! Si ma ajuta sa gandesc la fel si pe partea profesionala si personala. Plus ca am un antrenor care a inteles cum functionez si e foarte misto pentru ca stie intr-adevar sa-si faca treaba fara sa ma faca sa simt sala ca pe o corvoada, dimpotriva. Iar de fii-mea nici nu mai vorbesc. Trebuie s-o amenint cu pedeapsa ca s-o scot din sala! Zau! Nici mie nu-mi vine sa cred. In conditiile in care e la fel de lenesa ca mine si nu era fana sport. Sa nu zici Romeo, ca nu dau Cezarului ce-i al Cezarului :))

Increderea dobandita in fortele mele fizice si psihice e nemaipomenita. Un singur lucru ma dezamageste…dar m-a avertizat antrenorul de la inceput- mi-au scazut tatele oleaca. Dar nu-i bai, acuma imi gasesc si eu, in sfarsit, sutiene cu pushup:))).

Azi e ziua a 16-a fara zahar si pentru prima data mai fac si sport si in timpul asta. Uimitor este ca anul asta nu am simtit nicio clipa nevoia de dulce, nu am intrat in sevraj deloc, nu am avut nici timp sa ma gandesc la asta probabil fiindca am fost si foarte ocupata si am altele pe cap:) dar cu atatea griji ma bucur ca n-am avut impulsul ala sa ma inec in dulce! Tot ce pusesem de sarbatori (1.5 kg in 2 saptamani jumate de porceala fara limite si fara sport, am dat jos in nici 2 saptamani. Acum am inceput sa ma duc in jos iar, pe cantar.

Well, cam asta ar fi la jumatatea drumului. Despre 30 zile fara zahar mai vorbim la sfarsit 🙂 Pana atunci, promit si alte articole!

Daca gasiti postarea interesanta, un #Share m-ar ajuta foarte mult. Si nu uitati sa ascultati #TeatruInDoi, ultimul meu single!

 

 


Tu cat te iubesti?

20190331_160523

Zi de zi ma uit in oglinda si-mi fac cel putin un compliment. Oricat de nasoala ar fi ziua respectiva, ceva-ceva acolo tot gasesc sa apreciez.

E important sa imi reamintesc in fiecare zi cine sunt si cat valorez. Daca eu nu o fac, nici cei din jur nu o vor face. Acest “exercitiu” il fac de cativa ani buni. Cu timpul, am invatat sa ma accept si sa incerc sa ma “imbunatatesc” nu prin a calma efectele cu prin a trata cauzele.

Intotdeauna m-am plans ca obosesc repede, ca am probleme cu stomacul, ca retin apa, ca n-am destula energie, etc. Si intotdeauna faceam aceeasi greseala. Bagam carbuni pt balonare, laxative pt constipatie, suplimente pt energie, nu stiu cate pastile pt retinerea de apa…evident ca isi faceau foarte putin efectul si apoi mai rau ma dereglau.

20190331_161032

Acum cativa ani, prin 2015, am inceput sa invat despre ce inseamna sa mananc echilibrat, astfel incat sa nu mai ajung in situatia de a avea nevoie de toate medicamentele. Am mers si la nutritionist (in Paris), am inceput sa citesc foarte mult despre cum functioneaza psihicul nostru, am mers si la terapie pentru a putea sa inteleg tot ce se intampla in viata mea la vremea respectiva, si asta a fost cumva startul reconstruirii mele.

20190331_160441

Din 2017 am un nou ritual, timp de 30 zile, la inceputul anului, renunt la zahar! Foarte multi din ce ma urmaresc pe social media ma intreaba cat am slabit. Insa nu despre asta e vorba. Cele 30 zile fara zahar inseamna mai mult decat “o dieta”. Pentru mine e o provocare cu mine insami, un mod de a-mi depasi aceasta nevoie compulsiva de a consuma zahar, de cele mai multe ori pe un fond emotional.

Da, a trebuit sa accept ca aceste accese de mancat compulsiv se datoreaza unui dezechilibru emotional si hormonal. Frustrarile, stresul, grijile, toate complexele, lipsa de energie, toate astea duc la un dezechilibru in in spiritul si in corpul tau!

Odata cu aceasta acceptare vine dorinta de schimbare. Nu de schimbare a kg de pe cantar ci a kg de pietre care atarna in sufletul nostru.

20190331_160257

Curatirea trupului incepe odata ce iti faci ordine in ganduri, odata ce devii constient ca ceea ce consumi iti face rau! Da, e un drum lung, cu multe tentatii si multe alunecari, dar important e sa te ridici mereu si sa mergi mai departe. Sa iti doresti sa atingi un S de la Sanatate si nu un S de la small size.

20190331_160631

Sunt 4 ani de cand imi mentin o greutate relativ constanta.

Primul factor caruia ii datorez acest lucru e consumul redus de dulciuri (si bauturi dulci carbogazoase) si fast food! Am zis redus, nu exclus, asta insemnand ca mananc un fast food o data la 1-2 luni, dulce 1-2 ori pe saptamana (dar nu o juma’ de tava de prajitura), iar suc cu zahar aproape deloc. 1-2 pe saptamana ceva light.

Al doilea factor este gatitul echilibrat acasa. Imi place la nebunie sa gatesc. De la mancaruri traditionale la cele mai exotice feluri. Iar cum imi place sa gatesc si deserturi, incerc acum sa gasesc retete fara gluten si fara zahar  cu ingrediente cat mai sanatoase.

Al treilea factor e mancatul putin seara. Sunt seri in care nu mananc delo, alte seri in care mananc un iaurt cu ceva sau beau un kefir, iar altele cand bag burta-n draci daca e vreo ocazie speciala. Nu refuz o masa copioasa cu prietenii si da, gust din toate… pe saturate. Noroc ca acuma sunt foarte ocupata si ne vedem rar :)))

Al patrulea factor e miscarea. Nu multa ca nu sunt fan sport, dar incerc un minim acolo cat sa ma simt in forma. La Paris mergeam foarte mult pe jos. Meseria imi cere o forma fizica buna si chiar un performance de al meu inseamna o sesiune de sport, da, dupa un program, sunt fleasca! Nu stau la microfon ca un casetofon.  Apoi, in fiecare zi merg pe jos. Dimineata si la pranz o duc si o aduc pe fii-mea de la scoala pe jos! Asta inseamna minim 4 km in fiecare zi. Iar de vreo 2 ani, am descoperit yoga. Pana de curand mai faceam acasa, acum merg la o sala. 1 data Pilates, 1 data yoga. Nu e mult, dar ma ajuta la postura, la problemele cu spatele, la flexibilitate si la relaxare.

Al cincilea si cel mai important factor este echilibrul emotional pe care incerc sa-l ating. Daca am o problema, nu disper. Deloc. Stiu sigur ca exista o solutie, asa ca ma pun frumos si ma gandesc la posibilele rezolvari. De cand a murit bunicul meu anul trecut, am devenit mult mai …relaxata. Am realizat ca unele lucruri nu tin de mine, oricat as vrea sa controlez tot. Lovitura a fost puternica pentru ca el a fost omul care m-a crescut, care m-a iubit neconditionat si care m-a invatat tainele scrisului si al cititului de la 4 ani, lucru care mi-a deschis poarta catre alte lumi, care mi-a dezvoltat imaginatia si care m-a adus unde sunt astazi. In fiecare saptamana primeam carti… si in fiecare zi, dulciuri. Probabil de aici aceasta asociere a dulcelui cu starea de confort.

20190331_160856

Acest echilibru emotional l-am atins dupa cativa ani buni de lupta continua cu mine, cu preconceptiile celor din jur, cu rautatile la adresa mea… am invatat sa ignor ceea ce imi face rau si sa absorb doar energia pozitiva. Ma uit in oglinda mult, si nu din vreo cauza narcisista (desi, uneori, o doza mica de narcisism nu strica). Am lasat in jurul meu doar oamenii care aduc vibratiile alea bune si i-am indepartat pe cei care incercau sa mi impuna cu forta punctul lor de vedere.

Dar da, poate ca sunt norocoasa. Sunt inconjurata de foarte multa iubire si de oameni care au crezut in mine chiar si atunci cand eu nu o faceam. Iar singurul lucru cu care ii pot rasplati e sa nu ii dezamagesc!

Dar au fost momente cand eram si singura, fara o mana care sa ma ajute, si cumva am gasit forta sa ma ridic. Acea forta e mereu copilul meu. Degeaba iti inveti copilul de bine, daca tu faci pe invers. Puterea exemplului este de necontenit. Iar asta ma motiveaza mereu. Sa fiu un exemplu pt fiinta de care sunt responsabila.

Cel mai important lucru? Sa ma simt bine in pielea mea! Sa nu ma stresez ca vai, merg la mare si mi se vede celulita…pfff, cui ii pasa??? Burtica? O am de cand ma stiu… daca mai sunt si balonata, ma duc la casa prioritara de gravide si nu mai stau nici la cozi in hypermarketuri:))) da, chiar o fac…:)))

Important e sa fiu energica, sanatoasa, intr-o forma buna, cu digestie ceas! Daca astea sunt, clar si exteriorul va fi exact cum trebuie! Cu pasi mici, dar siguri, ma indrept catre…cea mai buna versiune a mea, ca sa folosesc termeni la moda!

20190331_160716

N-am ajuns inca la “iluminarea” aia maxima, dar stiu sigur ca sunt pe drumul cel bun! Invat sa ma iubesc si sa ma accept! Nici nu imi inchipuiam cat de misto e sentimentul aste de eliberare

Vorba aia…cine are o problema…can kiss my big fat @ss!!!

xoxo

Photo credit: Uana Dumitrescu

Make up: Diana Ionescu

 


Mens sana in corpore sano

Recitind ultimul meu post, am reflectat la ceea ce a marcat schimbarea si mentinerea mea de cativa ani incoace, pentru ca da, de aproape 4 ani ma mentin cam la aceeasi greutate, fara mari eforturi.

Da, dupa standardele impuse astazi, nu sunt slaba. Dimensiunile mele sunt incadrate la “plus size”. Si asta pentru ca in moda, tot ce depaseste marimea S este considerat Plus Size.

Orice femeie normala, sanatoasa, cu analizele la zi este considerata grasa daca poarta de la M in sus. E imposibil ca nici macar o data, orice femeie sa nu fi fost frustrata din cauza greutatii. Suntem bombardati zilnic de diete, regimuri de detox, fel si fel de produse farmaceutice sau naturiste care ne improsca venin in fata in fiecare zi : esti grasa, ia d’aici un ceai de par de paduche si suplimente cu extras se sloboz si in trei zile o sa fi trasa prin inel.

De ce sa mint? Incepand de pe la 17 ani am incercat cam tot ce se poate de pe piata asta atat de speculanta a produselor de slabit. De la vestita capsula de slabit care continea sibutramina, o substanta care inhiba apetitul la nivel de creier, pastile care se umflau in stomac, fiole magice de detoxifiere cu anghinare, medicamente luate pe sub mana pentru ca nu se dadeau fara reteta, pana la ceaiuri diuretice (si nu numai) care scoteau si matele din tine si diete drastice dezechilibrate din punct de vedere nutritional. N-am ratat nimic, decat timpul pierdut incercand marea cu sarea. Slabeam pe moment si bineinteles ca efectele yoyo nu intarziau sa apara.

Asta pana intr-o zi, cand singurul lucru care imi mai ramasese era sa ma reeduc emotional. De ce emotional? Pentru ca am descoperit ca nimic nu va da rezultate si nu voi gasi acel echilibru al greutatii daca nu imi schimb mentalitatea despre mancare si despre ceea ce inseamna hrana pentru mine.

Asa cum era de asteptat, dezechilibrul personal si emotional imi influenta drastic greutatea. Refularea in dulce si nu numai acoperea frustrari adanci si masca de fapt neimplinirea profesionala.

In urma cu cativa ani, desi aveam doua facultati terminate, vindeam sandwichuri si croissante intr-un butic parizian. Sunt de acord ca orice munca cinstita nu trebuie sa fie nicidecum o rusine, insa facusem eforturi mari sa ajung la Paris, sa termin cea de-a doua facultate, iar ultimii ani nu fusesera decat un sir nesfarsit de sacrificii pentru a-mi termina studiile fara niciun fel de intrerupere.

Am ramas gravida la inceptul anul II de facultate si am nascut cu trei saptamani inainte de sesiunea de vara. Lauza fiind, am sustinut vreo 13 examene, neavand nicio restanta. Si da, nu vreau sa fiu modesta cu asta pentru ca numai eu stiu ce a insemnat sa termin 4 ani de facultate cu copil sugar acasa, fara casa (stateam cu socrii la momentul respectiv), fara job si de multe ori poate fara bani de tigari. Si in plus cu multe frustrari adunate din cauza perspectivelor de viitor in Romania. Probabil asta a fost factorul decisiv care a determinat mutarea mea la Paris.

Toate aceste sentimente negative se indulceau numai cand endorfinele mele erau eliberate in urma unei indestulari care nu mai cunoastea limitele bunului simt.

Am plecat la Paris cu o valiza de vise.

Primul an a fost mirific. Descopeream o lume noua cu mentalitati pe care nu le mai intalnisem pana acum. Inconjurata de artisti si boemi, la Facultatea de Teatru, am inceput sa descopar valori care nu aveau nicio legatura cu aspectul fizic. Aveam in grupa colegi de toate culorile, toate varstele si toate formele. M-am redescoperit ca om si incet-incet si corpul meu reactiona la acest vibe pozitiv. Fara sa imi dau seama, nu mai simtem nevoia de a evada in mancare si implicit, am inceput sa ma remodelez fizic.

Din pacate, circumstantele au facut sa ma angajez intr-o “boulangerie”. E ca si cand ai pune un alcoolic in recuperare sa lucreze intr-o distilerie. Frustrarea de a nu face ceea ce voiam, evident ca s-a transformat intr-o bomba cu ceas dezamorsata din cand in cand cu tarte cu lamaie si patiserii felurite. Dupa 1 an de zile eram din nou intr-un punct in care nu vedeam decat negru in fata ochilor.

Nu cunoasteam mai pe nimeni la Paris, nu aveam contacte, dar trebuia sa fac ceva sa ma exprim, sa exorcizez cumva demonii aia care pusesera stapanire pe mine. Citeam, asta era evadarea pozitiva. Citeam si mancam pana la refuz. Dupa amiezele linistite in butic mi le petreceam citind carti de la targurile de vechituri sau mai bine, din cele scoase pe strazi (iti mobilai casa cu ttei etaje cu tot ceea ce se scotea pe strazi in Paris). Apoi, mai cautam chilipiruri pe net. Tot citind, am simtit nevoia sa scriu. La insistentele lu’ cumatra care m-a “santajat”, treaba asta s-a transformat in blog si uite ca sunt 4 ani de atunci.

Scriind, mai eliberam din tensiune. Scriam in engleza, cumva ma piteam in spatele unei bariere lingvistice. Mi-au trebuit inca niste ani sa incep sa scriu in romana.

S-a intamplat ca dupa un an la butic sa ma gasesc cu niste baieti talentati care cantau Pink Floyd. Iar despre tot ce a urmat dupa asta v-am vorbit in postul precedent.

Analizand oscilatiile (destul de nesemnificative, aproximativ 2 kg mai mult sau mai putin, in comparatie cu oscilatiile de 15 kg), mi-am dat seama ca ma refugiez in mancare atunci cand sunt in impas. Atunci cand nu stiu incotro sa ma duc, ma opresc si mananc.

Anul acesta a inceput cu multe incercari pe plan personal, iar moartea bunicului meu a marcat sfarsitul unei ere. Despre asta o sa va vorbesc alta data mai detaliat. N-am putut sa scriu… acesta e primul post dupa moartea lui. N-am putut sa scriu. Nu mi-am gasit cuvintele. Parca si acum ma inec in cuvinte. Fara munca in ultimele luni, fara sa scriu, fara sa ma exteriorizez, normal ca m-am abandonat in placeri gurmande…noroc cu consumul psihic, ca altfel schimbam garderoba vara asta.

Bineinteles ca lipsa unui stil de viata dezechilibrat s-a resimtit imediat. Fara energie, fara vlaga si fara chef de viata, cu schimbari hormonale si astenii de primavara, prezentam aceleasi simptome ale unui om aflat in depresie. Da, pentru ca asa cum am mai spus-o de mii de ori, zaharul este un drog care vinde iluzii.

Incet, am inceput sa scriu, sa compun din nou tot felul de nebunii, sa am din nou viziune asupra viitorului si sa stiu ce vreau. Cel putin pentru viitorul apropiat. Asa ca m-am trezit punandu-ma la scris cand intram in sevraj de dulce. Am revenit la mesele fixe, la gustarile sanatoase dintre mese si am gasit si un grup pe facebook care promoveaza FIX asa 😁

In timp, corpul meu s-a obisnuit cu un echilibru nutritional si imi da semnale clare atunci cand incerc sa-l dau peste cap. Balonare, constipatie sau flatulenta sunt cateva din consecintele nefaste pe care le resimt cand ma abat de la drum.

In urmatorul post o sa va prezinta cateva tips&tricks care ma ajuta sa am o digestie buna, alimente care imi dau energie, ceaiuri si suplimente naturale 100% care ma ajuta sa functionez la capacitate maxima. Am nevoie in permanenta de o stare fizica buna fiindca doar asa psihicul meu incepe sa fie productiv. Este un cerc vicios. Nu poti avea una fara alta.

Mens sana in corpore sano.

20180502_165925.jpg