Tag Archives: fericire

(R)Evolutia mea! 30 zile fara zahar.

Am primit multe mesaje in care sunt intrebata ce am facut de am slabit, cum rezist fara zahar, cum de ma duc asa des la sala…etc.

Sa facem o recapitulare rapida. De cativa ani mi-am dat seama ca un corp sanatos isi are bazele intr-o minte sanatoasa. Asa ca motivatia constructiva este cea care m-a determinat sa traiesc mai echilibrat. Acum 4 ani (este al 4-lea an cand fac treaba cu #30zilefarazahar), am realizat ca am o problema cu zaharul. La modul ca cel putin 2 mese din zi erau inlocuite cu ceva dulce. Apoi, refularea emotionala in zahar. Orice problema, orice suparare, era “rezolvata’ prin ingerarea de cantitati mari de zahar. Lipsa energiei si frustrarea de a cadea mereu in ispita au primat in fata efectelor fizice precum kg in plus, balonare si digestie proasta. Asa ca m-am autoprovocat si am zis ca trebuie sa tai raul de la radacina. Timp de 30 zile am scos zaharul complet din alimentatie (in primul an nu am mancat nici macar fructe, deloc).

Primul an a fost greu, foarte greu, in 3 zile ma tavaleam pe jos in sevraj, aproape la propriu! Dar am facut totul public, scriind despre aceasta experienta pe facebook, si de rusine de a parea “a quitter”, am dus-o pana la capat.       Efectele? Vreo 3 kg in minus, o digestie buna si fara balonare, dar cel mai important, castigasem lupta cu mine si cu ispita. Am reusit sa duc la capat ceea ce imi propusesem. Pe termen lung: dulcele a devenit doar o placere ocazionala pe care l-am savurat de pofta, nu de nevoie.

2020 e al 4 lea an consecutiv. Acum imi este foarte usor. Am invatat lucrurile care ma ajuta.

●mic dejun bogat in proteina- daca mananc oua de dimineata, fie ele omleta, fierte sau chiar ochi, iaurt grecesc cu tot felul de seminte/nuci, terci de ovaz sau o banana cu unt de arahide, imi tin de foame foarte mult, am si energie la sala si cel putin 3-4 ore nu mi-e foame. Daca simt nevoia de altceva si n-am sala in dimineata respectiva ma rasfat cu unt pe paine si gem fara zahar adaugat!

●pranz cu de toate- daca in restul timpului sunt atenta putin (nu mult) la masa de pranz, in astea 30 de zile ma rasfat mai mult. Daca am pofta de paine, mananc si paine (chiar dc am mancat poate si la micul dejun). Daca am pofta de paste, pizza sau orice altceva “greu”, mananc la pranz, niciodata seara ( cu mici exceptii, pt ca nimic nu e strict in afara de lipsa zaharului). De obicei mananc carne sau peste fara sa cantaresc cantitatea…nu mananc sa mi vina rau, dar nici nu ma ridic flamanda de la masa. Am invatat sa-mi cunosc corpul si sa stiu cat imi trebuie.

●avocado- avocado imi taie pofta de dulce. Cel putin o data la 2 zile mananc avocado. Ori il introduc la micul dejun intr-un sandvish cu paine integrala (Bonarama n-are zahar adaugat), ori la pranz daca imi fac un “platoas” cu de toate.

●gustarea de dupa sala de dimineata sau de la 17-18 inainte de sala de seara.(gen cina, dar nu e cina). Acum merg de doua-trei ori dimineata si de doua ori seara cand o iau pe fii-mea cu mine. Sunt zile cand mai mananc ceva dupa, zile cand nu chiar nu mi-e foame si nu mananc. Seara bag chefir simplu,  chefir din care bag si dupa sala de dimineata, cu o banana, sau migdale, sau ambele daca sunt plecata si trebuie sa tin si loc de pranz. Acum fiind frig, tin in masina tot timpul chefir pt situatii de urgenta:)) . Si migdale:)

●cola/pepsi 0- da, cand vreau sa ma relaxez…si sa ma razgai, beau o cola sau un pepsi 0 la ciob. Cam o data la 2-3 zile. Simt nevoia de ceva “nasol”, iar varianta 0 e mai putin nasoala, dar nici nu as incuraja consumul. E o placere vinovata fara zahar.

●dulciuri fara zahar- daca totusi simt si simt nevoia de desert, imi iau napolitane fara zahar:) caloric vorbind, e cam acelasi lucru, deci nu va lasati pacaliti. Dar esti acolo la limita trisarii😂 fiindca n au zahar! Exista de asemenea o gama larga de dulciuri de cumparat fara zahar si bineinteles multe retetete care le putem face acasa.

Sunt in a 4-a luna de sport. Poza din post este un before/after octombrie-decembrie. Toata lumea ma intreaba cat am slabit. Pai, pe cantar am slabit vreo 5 kg, nu mai mult, insa sportul ma ajuta sa ma remodelez. Nu visez la corp de fotomodel si nici nu cred ca o sa-mi dispara vreodata celulita complet pentru ca imi place sa mananc ceva bun, imi place sa ma adun cu prietenii sa gatim nebunii si sa savuram o masa misto. Sunt o gurmanda iremediabila. Dar vreau echilibru. Si sanatate. Fizica si psihica. Merg la sala de 4-5 ori pe saptamana. Da, uneori trag de mine, dar asa imi place sentimentul ala de dupa. Sentimentul ca pot, ca reusesc, ca nu ma las cand e mai greu! Si ma ajuta sa gandesc la fel si pe partea profesionala si personala. Plus ca am un antrenor care a inteles cum functionez si e foarte misto pentru ca stie intr-adevar sa-si faca treaba fara sa ma faca sa simt sala ca pe o corvoada, dimpotriva. Iar de fii-mea nici nu mai vorbesc. Trebuie s-o amenint cu pedeapsa ca s-o scot din sala! Zau! Nici mie nu-mi vine sa cred. In conditiile in care e la fel de lenesa ca mine si nu era fana sport. Sa nu zici Romeo, ca nu dau Cezarului ce-i al Cezarului :))

Increderea dobandita in fortele mele fizice si psihice e nemaipomenita. Un singur lucru ma dezamageste…dar m-a avertizat antrenorul de la inceput- mi-au scazut tatele oleaca. Dar nu-i bai, acuma imi gasesc si eu, in sfarsit, sutiene cu pushup:))).

Azi e ziua a 16-a fara zahar si pentru prima data mai fac si sport si in timpul asta. Uimitor este ca anul asta nu am simtit nicio clipa nevoia de dulce, nu am intrat in sevraj deloc, nu am avut nici timp sa ma gandesc la asta probabil fiindca am fost si foarte ocupata si am altele pe cap:) dar cu atatea griji ma bucur ca n-am avut impulsul ala sa ma inec in dulce! Tot ce pusesem de sarbatori (1.5 kg in 2 saptamani jumate de porceala fara limite si fara sport, am dat jos in nici 2 saptamani. Acum am inceput sa ma duc in jos iar, pe cantar.

Well, cam asta ar fi la jumatatea drumului. Despre 30 zile fara zahar mai vorbim la sfarsit 🙂 Pana atunci, promit si alte articole!

Daca gasiti postarea interesanta, un #Share m-ar ajuta foarte mult. Si nu uitati sa ascultati #TeatruInDoi, ultimul meu single!

 

 


“Zoe, Zoe! Fii bărbată!”

UAN_5910Mi-e greu sa inteleg unele lucruri. De multe ori ma minunez si eu de discrepanta asta dintre salbaticia realitatii si naivitatea care ma caracterizeaza pe mine. Cum incerc sa vad eu pisoi speriati in spatele unor lei insetati de sange…gen.
Da, cateodata e greu sa accepti adevarul. Da, uneori adevarul doare al naibii de tare incat negi realitatea pentru a mai face un pas inainte. Numai ca pasul ala il faci legat la ochi si habar n ai unde pasesti, daca esti in directia buna sau nu. Si uite asa, orbecăi in intuneric. Timpul trece si tu te invarti in cerc. Nu, nu o sa vina nicio mana magica de sus sa te indrume ca pe o papusa invartita la cheita.
Fie ca ne aflam intr-o relatie toxica unde ne bucuram doar de frimituri ori ca avem un job care ne epuizeaza fara niciun un fel de implinire, alegerile pe care facem in viata nu sunt mereu cele mai bune. Odata cu o alegere nepotrivita, vin consecintele. Vrem sau nu, trebuie sa ni le asumam. Inima franta in dragoste sau burn out la munca sunt doar consecintele inevitabile ale propriilor noastre actiuni.
Le-am trait pe amandoua. Si da, e foarte dificil sa iei masuri. Pe sub armura de Supergirl, sunt doar un om, doar o femeie, care zi de zi se lupta cu luatul deciziilor, astfel incat sa-mi gasesc echilibrul, bunastarea, atat personala cat si profesionala.
Trebuie sa recunosc, totusi, ca de cativa ani incoace, am simtit acest “awakening”. Ma rog, n-aveam cum sa nu ma trezesc, ca trezirea a fost…un dat cu capul de pereti! Si m-am zguduit atat de tare ca mi a luat ceva pana sa-mi revin din ameteala.
Dar m-am batut pe umeri…si m-am imbarbatat! Si am incercat sa ma adun si sa ma reconstruiesc. Si fac asta de cativa ani incoace asa cum stiu eu mai bine.
Primul pas? Sa-mi asum tot ceea ce fac…bun sau rau si sa nu-mi mai gasesc scuze. Imi iese mereu? Nu…i’m no f#ckin’ Wonderwoman!
Si incerc asa pe ambele planuri, si ma caut…uneori ma gasesc, uneori ma mai pierd… dar cu siguranta cu fiecare an care trece, imi tin echilibrul pe sarma aia subtire din ce in ce mai mult.

2019 se incheie in cateva zile si voi trece in noul an traind ceea ce ma face sa vibrez cel mai tare…adica sa-mi cant sufletul in fata publicului (Hotel Alpin, pregateste-te sa incingem atmosfera timp de 5 zile!).

Ce-mi doresc de la 2020? Sa am curaj mai mult! Mi-a luat un an jumate sa recunosc public ca am divortat…probabil ca nici eu nu am fost pregatita sa accept. Si mi-a luat o viata sa am curaj sa-mi pun inima in versuri si sa cant din mine.
Stiu ca sunt pe drumul cel bun, dar parca simt ca pot mai mult. Parca nu dau tot, parca nu functionez la capacitate maxima.

Anul acesta imi doresc sa am mai mult curaj. Curaj sa nu mai accept jumatati de masura. Curaj sa nu mai fac compromisuri. Curaj sa renunt la ce nu mai poate fi reparat si curaj sa incerc culmi mai inalte unde sa-mi incerc echilibrul. Curaj sa fiu fericita!

Curaj si voua!
Romanita

Photo by Uanna Dumitrescu
Hair & makeup Diana Ionescu


Salut! Eu sunt Romanita Duminica!

Dupa cum ati vazut, de putin timp, Romanita Fricosu nu mai e…fricoasa:)
Am primit multe comentarii si multe mesaje in privat in care m-ati intrebat ce s-a intamplat!
Pai nu s-a intamplat nimic, doar am divortat si am decis sa ma intorc la numele meu initial!
Asta s-a intamplat inca de acum un an jumate, dar nu am vrut sa profit de treaba asta si sa merg la Voce cu povestea lacrimogena. Asa ca am decis sa merg inainte cu numele de Fricosu, chiar daca in acte eram deja Duminica.
Apropo de asta, le multumesc enorm producatorilor de la Voce pentru intelegere!

Sa vorbesti despre un divort nu e niciodata usor, chiar daca eu si fostul meu sot poate ne intelegem mai bine acum decat atunci cand eram casatoriti.
Povestea noastra? Simplu…iubiti din liceu.

20140420_180146

Asta e chiar prima noastra poza din 29 mai 2006, din seara in care ne-am cunoscut. Fix acum 13 ani! Tavi, nu face spume ca am pus poza asta!:))) Nici eu nu sunt mai breaza:)))

Ne-am casatorit de tineri, am devenit parinti repede si undeva pe drum am uitat sa traim macar un pic si pentru noi. Undeva la o rascruce, ne-am pierdut, si fiecare a luat-o pe drumul lui. In momentele definitorii ale vietilor si carierelor noastre am decis ca cel mai bine e sa evoluam separat.
Am crescut, avem dorinte si viziuni diferite, insa asta nu ne-a afectat nicidecum viata de familie, pentru ca suntem in continuare o familie, ne crestem si ne educam impreuna copilul, petrecem timp impreuna, sarbatori si evenimente importante si ne sustinem unul pe altul fiind cei mai buni prieteni! Mda, uite ca se poate- dupa ce epuizezi toata balacareala!:))) Nu trece o zi fara sa ne vedem si fara sa vorbim de 10 ori la telefon:) poate mai mult decat vorbeam inainte. Da, ne mai si balacarim, insa acum nu mai suntem obligati sa ne suportam. Fiecare se duce la casa lui :)))

Atunci cand flacara se stinge, iar jarul a fost stropit de atatea lacrimi varsate, e greu sa mai aprinzi chiar si o scanteie.

Daca am suferit? Da, am suferit pentru ca nu puteam sa accept ca am esuat, nu puteam sa accept ca am dat gres..insa stiu ca amandoi am fi suferit mai mult daca nu luam aceasta pauza de respiro pentru a ne da seama ce mai insemnam unul pentru altul. Si vine o vreme cand trebuie sa accepti ca nu va mai potriviti! Orice despartire este dureroasa, insa…timpul alina orice durere. Fiecare are partea lui de vina, insa am fost inspirati sa nu aruncam cu noroi unul in celalalt. Ne maturizam si ne dam seama ca sentimentele nu pot fi controlate. Vointa nu este de ajuns, iar atasamentul nu este un motiv intr-atat de puternic sa ne tina impreuna ca si cuplu. Suntem destul de mari ca sa intelegem ca inca suntem tineri si avem dreptul sa fim fericiti, iar atunci cand compromisurile depasesc pragul echilibrului, acestea devin sacrificii. Si suntem mult prea tineri sa ne sacrificam doar de dragul etichetei, doar de dragul imaginii perfecte. Atunci cand flacara se stinge, iar jarul a fost stropit de atatea lacrimi varsate, e greu sa mai aprinzi chiar si o scanteie.

Da, e greu sa faci pasul, e greu sa iti asumi un divort, de aceea foarte multi membri ai familiilor noastre, prieteni si cunostinte, vor afla abia acum, citind aceste randuri…oops:))

Inainte sa incerci sa te regasesti in doi, fie cu acelasi sau cu un altul, trebuie sa te regasesti tu pe tine…

Da, anul trecut a inceput cum nu se putea mai rau, in ianuarie am divortat si in februarie il pierdeam pe bunicul meu- probabil singurul om care m-a iubit neconditionat. M-am prabusit? Da, am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare! Dar atunci, mai mult ca oricand, am stiut ca trebuie sa incep sa traiesc, sa lupt pentru ce imi doresc, daca nu, macar sa mor incerand, ca de murit toti murim la un moment dat, si nu stim cand…(de asta m-am inscris la Voce).

Azi, toate durerile au ramas undeva departe, timpul mi-a fost morfina!

Eu sunt fericita! Si pentru prima oara dupa foarte multi ani, ma uit in oglinda si sunt mandra de ceea ce vad! Ma laud si imi fac complimente in fiecare zi pentru ca eu am fost cu mine si eu m-am ridicat pe mine! Astazi sunt libera. Si cand spun libera  o spun in sensul ca am curajul sa imi asum cine sunt fara sa imi pese de gura lumii, pentru ca eu nu traiesc cu lumea si nu lumea imi dicteaza viata! In momentul cand am acceptat cine sunt, atunci am gasit linistea aia interioara dupa care tanjim toti. Inainte sa incerci sa te regasesti in doi, fie cu acelasi sau cu un altul, trebuie sa te regasesti tu pe tine..

Astazi, imi implinesc visele, ma trezesc in fiecare dimineata cu o mare pofta de viata si ma las inconjurata doar de oamenii aia care ma accepta asa cum sunt si nu incearca sa ma schimbe! Iar cel mai important…nu s-au speriat cand mi-au vazut si laturile intunecate, dimpotriva, au stat langa mine si m-au ajutat sa ajung din nou la lumina!

Nimic nu te poate dobori daca tu nu permiti! Daca am invatat ceva, am invatat ca sunt mai puternica decat imi imaginam vreodata ca pot sa fiu si ca a fi fericit este doar o chestiune de alegere!

Pam-pam…cam asta e povestea. Orice s-ar intampla, Tavi va fi mereu tatal copilului meu, cel mai bun prieten si orice s-ar intampla ne vom baza mereu unul pe celalalt!

UAN_2109

9 mai 2019- Aniversarea de 9 ani a Zarazei, copilu’ nostru, gen:)

Hai ca aici aratam mai de Doamne-ajuta fata de acum 13 ani :))))

Sa inceapa barfa! ;)))))

cover photo: Uanna Dumitrescu