Mi-e greu sa inteleg unele lucruri. De multe ori ma minunez si eu de discrepanta asta dintre salbaticia realitatii si naivitatea care ma caracterizeaza pe mine. Cum incerc sa vad eu pisoi speriati in spatele unor lei insetati de sange…gen.
Da, cateodata e greu sa accepti adevarul. Da, uneori adevarul doare al naibii de tare incat negi realitatea pentru a mai face un pas inainte. Numai ca pasul ala il faci legat la ochi si habar n ai unde pasesti, daca esti in directia buna sau nu. Si uite asa, orbecăi in intuneric. Timpul trece si tu te invarti in cerc. Nu, nu o sa vina nicio mana magica de sus sa te indrume ca pe o papusa invartita la cheita.
Fie ca ne aflam intr-o relatie toxica unde ne bucuram doar de frimituri ori ca avem un job care ne epuizeaza fara niciun un fel de implinire, alegerile pe care facem in viata nu sunt mereu cele mai bune. Odata cu o alegere nepotrivita, vin consecintele. Vrem sau nu, trebuie sa ni le asumam. Inima franta in dragoste sau burn out la munca sunt doar consecintele inevitabile ale propriilor noastre actiuni.
Le-am trait pe amandoua. Si da, e foarte dificil sa iei masuri. Pe sub armura de Supergirl, sunt doar un om, doar o femeie, care zi de zi se lupta cu luatul deciziilor, astfel incat sa-mi gasesc echilibrul, bunastarea, atat personala cat si profesionala.
Trebuie sa recunosc, totusi, ca de cativa ani incoace, am simtit acest “awakening”. Ma rog, n-aveam cum sa nu ma trezesc, ca trezirea a fost…un dat cu capul de pereti! Si m-am zguduit atat de tare ca mi a luat ceva pana sa-mi revin din ameteala.
Dar m-am batut pe umeri…si m-am imbarbatat! Si am incercat sa ma adun si sa ma reconstruiesc. Si fac asta de cativa ani incoace asa cum stiu eu mai bine.
Primul pas? Sa-mi asum tot ceea ce fac…bun sau rau si sa nu-mi mai gasesc scuze. Imi iese mereu? Nu…i’m no f#ckin’ Wonderwoman!
Si incerc asa pe ambele planuri, si ma caut…uneori ma gasesc, uneori ma mai pierd… dar cu siguranta cu fiecare an care trece, imi tin echilibrul pe sarma aia subtire din ce in ce mai mult.
2019 se incheie in cateva zile si voi trece in noul an traind ceea ce ma face sa vibrez cel mai tare…adica sa-mi cant sufletul in fata publicului (Hotel Alpin, pregateste-te sa incingem atmosfera timp de 5 zile!).
Ce-mi doresc de la 2020? Sa am curaj mai mult! Mi-a luat un an jumate sa recunosc public ca am divortat…probabil ca nici eu nu am fost pregatita sa accept. Si mi-a luat o viata sa am curaj sa-mi pun inima in versuri si sa cant din mine.
Stiu ca sunt pe drumul cel bun, dar parca simt ca pot mai mult. Parca nu dau tot, parca nu functionez la capacitate maxima.
Anul acesta imi doresc sa am mai mult curaj. Curaj sa nu mai accept jumatati de masura. Curaj sa nu mai fac compromisuri. Curaj sa renunt la ce nu mai poate fi reparat si curaj sa incerc culmi mai inalte unde sa-mi incerc echilibrul. Curaj sa fiu fericita!
Curaj si voua!
Romanita
Photo by Uanna Dumitrescu
Hair & makeup Diana Ionescu
beingroma 