Monthly Archives: April 2019

Tu cat te iubesti?

20190331_160523

Zi de zi ma uit in oglinda si-mi fac cel putin un compliment. Oricat de nasoala ar fi ziua respectiva, ceva-ceva acolo tot gasesc sa apreciez.

E important sa imi reamintesc in fiecare zi cine sunt si cat valorez. Daca eu nu o fac, nici cei din jur nu o vor face. Acest “exercitiu” il fac de cativa ani buni. Cu timpul, am invatat sa ma accept si sa incerc sa ma “imbunatatesc” nu prin a calma efectele cu prin a trata cauzele.

Intotdeauna m-am plans ca obosesc repede, ca am probleme cu stomacul, ca retin apa, ca n-am destula energie, etc. Si intotdeauna faceam aceeasi greseala. Bagam carbuni pt balonare, laxative pt constipatie, suplimente pt energie, nu stiu cate pastile pt retinerea de apa…evident ca isi faceau foarte putin efectul si apoi mai rau ma dereglau.

20190331_161032

Acum cativa ani, prin 2015, am inceput sa invat despre ce inseamna sa mananc echilibrat, astfel incat sa nu mai ajung in situatia de a avea nevoie de toate medicamentele. Am mers si la nutritionist (in Paris), am inceput sa citesc foarte mult despre cum functioneaza psihicul nostru, am mers si la terapie pentru a putea sa inteleg tot ce se intampla in viata mea la vremea respectiva, si asta a fost cumva startul reconstruirii mele.

20190331_160441

Din 2017 am un nou ritual, timp de 30 zile, la inceputul anului, renunt la zahar! Foarte multi din ce ma urmaresc pe social media ma intreaba cat am slabit. Insa nu despre asta e vorba. Cele 30 zile fara zahar inseamna mai mult decat “o dieta”. Pentru mine e o provocare cu mine insami, un mod de a-mi depasi aceasta nevoie compulsiva de a consuma zahar, de cele mai multe ori pe un fond emotional.

Da, a trebuit sa accept ca aceste accese de mancat compulsiv se datoreaza unui dezechilibru emotional si hormonal. Frustrarile, stresul, grijile, toate complexele, lipsa de energie, toate astea duc la un dezechilibru in in spiritul si in corpul tau!

Odata cu aceasta acceptare vine dorinta de schimbare. Nu de schimbare a kg de pe cantar ci a kg de pietre care atarna in sufletul nostru.

20190331_160257

Curatirea trupului incepe odata ce iti faci ordine in ganduri, odata ce devii constient ca ceea ce consumi iti face rau! Da, e un drum lung, cu multe tentatii si multe alunecari, dar important e sa te ridici mereu si sa mergi mai departe. Sa iti doresti sa atingi un S de la Sanatate si nu un S de la small size.

20190331_160631

Sunt 4 ani de cand imi mentin o greutate relativ constanta.

Primul factor caruia ii datorez acest lucru e consumul redus de dulciuri (si bauturi dulci carbogazoase) si fast food! Am zis redus, nu exclus, asta insemnand ca mananc un fast food o data la 1-2 luni, dulce 1-2 ori pe saptamana (dar nu o juma’ de tava de prajitura), iar suc cu zahar aproape deloc. 1-2 pe saptamana ceva light.

Al doilea factor este gatitul echilibrat acasa. Imi place la nebunie sa gatesc. De la mancaruri traditionale la cele mai exotice feluri. Iar cum imi place sa gatesc si deserturi, incerc acum sa gasesc retete fara gluten si fara zahar  cu ingrediente cat mai sanatoase.

Al treilea factor e mancatul putin seara. Sunt seri in care nu mananc delo, alte seri in care mananc un iaurt cu ceva sau beau un kefir, iar altele cand bag burta-n draci daca e vreo ocazie speciala. Nu refuz o masa copioasa cu prietenii si da, gust din toate… pe saturate. Noroc ca acuma sunt foarte ocupata si ne vedem rar :)))

Al patrulea factor e miscarea. Nu multa ca nu sunt fan sport, dar incerc un minim acolo cat sa ma simt in forma. La Paris mergeam foarte mult pe jos. Meseria imi cere o forma fizica buna si chiar un performance de al meu inseamna o sesiune de sport, da, dupa un program, sunt fleasca! Nu stau la microfon ca un casetofon.  Apoi, in fiecare zi merg pe jos. Dimineata si la pranz o duc si o aduc pe fii-mea de la scoala pe jos! Asta inseamna minim 4 km in fiecare zi. Iar de vreo 2 ani, am descoperit yoga. Pana de curand mai faceam acasa, acum merg la o sala. 1 data Pilates, 1 data yoga. Nu e mult, dar ma ajuta la postura, la problemele cu spatele, la flexibilitate si la relaxare.

Al cincilea si cel mai important factor este echilibrul emotional pe care incerc sa-l ating. Daca am o problema, nu disper. Deloc. Stiu sigur ca exista o solutie, asa ca ma pun frumos si ma gandesc la posibilele rezolvari. De cand a murit bunicul meu anul trecut, am devenit mult mai …relaxata. Am realizat ca unele lucruri nu tin de mine, oricat as vrea sa controlez tot. Lovitura a fost puternica pentru ca el a fost omul care m-a crescut, care m-a iubit neconditionat si care m-a invatat tainele scrisului si al cititului de la 4 ani, lucru care mi-a deschis poarta catre alte lumi, care mi-a dezvoltat imaginatia si care m-a adus unde sunt astazi. In fiecare saptamana primeam carti… si in fiecare zi, dulciuri. Probabil de aici aceasta asociere a dulcelui cu starea de confort.

20190331_160856

Acest echilibru emotional l-am atins dupa cativa ani buni de lupta continua cu mine, cu preconceptiile celor din jur, cu rautatile la adresa mea… am invatat sa ignor ceea ce imi face rau si sa absorb doar energia pozitiva. Ma uit in oglinda mult, si nu din vreo cauza narcisista (desi, uneori, o doza mica de narcisism nu strica). Am lasat in jurul meu doar oamenii care aduc vibratiile alea bune si i-am indepartat pe cei care incercau sa mi impuna cu forta punctul lor de vedere.

Dar da, poate ca sunt norocoasa. Sunt inconjurata de foarte multa iubire si de oameni care au crezut in mine chiar si atunci cand eu nu o faceam. Iar singurul lucru cu care ii pot rasplati e sa nu ii dezamagesc!

Dar au fost momente cand eram si singura, fara o mana care sa ma ajute, si cumva am gasit forta sa ma ridic. Acea forta e mereu copilul meu. Degeaba iti inveti copilul de bine, daca tu faci pe invers. Puterea exemplului este de necontenit. Iar asta ma motiveaza mereu. Sa fiu un exemplu pt fiinta de care sunt responsabila.

Cel mai important lucru? Sa ma simt bine in pielea mea! Sa nu ma stresez ca vai, merg la mare si mi se vede celulita…pfff, cui ii pasa??? Burtica? O am de cand ma stiu… daca mai sunt si balonata, ma duc la casa prioritara de gravide si nu mai stau nici la cozi in hypermarketuri:))) da, chiar o fac…:)))

Important e sa fiu energica, sanatoasa, intr-o forma buna, cu digestie ceas! Daca astea sunt, clar si exteriorul va fi exact cum trebuie! Cu pasi mici, dar siguri, ma indrept catre…cea mai buna versiune a mea, ca sa folosesc termeni la moda!

20190331_160716

N-am ajuns inca la “iluminarea” aia maxima, dar stiu sigur ca sunt pe drumul cel bun! Invat sa ma iubesc si sa ma accept! Nici nu imi inchipuiam cat de misto e sentimentul aste de eliberare

Vorba aia…cine are o problema…can kiss my big fat @ss!!!

xoxo

Photo credit: Uana Dumitrescu

Make up: Diana Ionescu

 

Advertisements

Devenim vegetarieni, dar devoram oameni!

Cand eram eu mica, la inceputul anilor ’90, razboiul din Cecenia era in plina desfasurare. De cand ma stiu, in paralel cu dimensiunea universului nostru (unde problemele noastre sunt de ordin “m-am ingrasat 5 kg si sunt in depresie ca n-am ultimul iPhone”), exista aceasta dimensiune a lumii unde oamenii traiesc o continua teroare, duc lupte la propriu ca sa castige efectiv o zi in plus.

Screenshot_20190403-115136_Samsung Internet

Photo credit: picture-alliance

Probabil ca aceasta obisnuinta de a vedea in permanenta la televizor razboi, foamete, nenorociri, ne duce catre o oarecare indiferenta involuntara.
Da, recunosc…acum nu deschid televizorul, nu ma uit la stiri de niciun fel si incerc sa evit sa privesc clipuri cu impact emotional precum cel de mai jos…, iar daca o fac, ma simt ultima egoista pentru ca in mod paradoxal ma simt mai bine, apreciind tot ceea ce am. Evident, in secunda urmatoare cad in extrema opusa si ma simt vinovata!
De multe ori ma intreb ce pot eu sa fac ca om, ca fiinta umana locuitoare a acestei planete? Sunt o materie neglijabila, nu pot sa opresc nici razboaie, nici sa eradic foametea din Africa…Screenshot_20190403-120026_Samsung Internet

Photo credit: Daily Mail

Treaba asta ma framanta de foarte mult timp si tot incerc sa ajung la o concluzie, cum sa nu ma mai simt atat de inutila, planetei, cum sa nu ma mai simt o ignoranta…
Singurul lucru pe care l am inteles e ca noi incercam sa vedem mereu cat mai sus, gen…”nu pot sa fac eu acte de caritate, sa faca aia cu bani”. Poate n-am 100 lei de donat, dar cu 1 leu de la mine, cu un leu de la tine, cu un leu de la el si cu inca 97 de oameni care dau doar 1 leu, se strang 100 lei!
Sau…”nu salvam noi mediul inconjurator, planeta se distruge de la poluarea alora mari”…well, oceanele sunt pline de ambalaje de plastic, de la noi, astia mici…

Devenim vegetarieni, dar devoram oameni.

Data viitoare cand suntem consternati ca in lumea a 3-a copiii sunt obligati la munca in conditii de lagar, ar trebui sa ne gandim cand cumparam #madeinbangladesh.

Screenshot_20190403-120201_Samsung Internet

Photo credit: The Guardian

Nu stiu prea multe si nu sunt nici vreo activista, dar stiu ca schimbarea incepe cu mine. De la multumirea si recunostinta pe care le simt in fiecare zi. Si cu putinul pe care incerc sa-l fac zilnic. Traim in socolul vitezei si al tehnologiei. E foarte greu sa nu o “comiti”, nici daca te duci in varf de munte,, dar fa-o cat poti de putin. Ofera ce poti, 1 leu=1 paine, refoloseste pungile de plastic. Chiar si o data daca o faci, deja sunt 50% mai putine pungi din partea ta, imagineaza ti daca am face o toti! Iar daca tot cumparam low budget fashion, macar sa donam hainele pe care nu le purtam unor oameni care au nevoie! Poate nu e cea mai fericita compensatie, dar macar e ceva mai mult decat nimic!

Nu, treaba asta nu opreste cu nimic raul din lume, dar diminueaza din raul nostru involuntar, si vreau sa raman optimista si vreau sa cred ca binele se propaga si intr-un viitor utopic (foarte indepartat), actiunile noastre de bine vor avea si…reactiune, gen, eu vad cu ochii mintii cum atomii albi de bine dizolva atomii negri de rau…:)
Karma-ajuta!