Tag Archives: Romanitza

Perspective (1) Vocea Romaniei

Ma uit in oglinda si ma ciupesc ca sa realizez ca tot ce se intampla este real. Si nu, nu o spun dintr-o falsa modestie! Si nici nu incerc sa va impresionez cu vreo poveste cenusareasca.
Sambata seara mi s-au inmuiat genunchii urmarind prestatia mea de la Vocea Romaniei. Atatea cuvinte frumoase din partea antrenorilor, atatea aprecieri…iar de la Tudor, mentorul meu, si de la doamna Dutescu, antrenorul nostru vocal, am invatat in cateva luni cat n-am invatat o viata.

Am ajuns in acest concurs fiindca aveam nevoie de un scop, de un motiv de care sa ma agat ca sa ma ridic si sa merg mai departe. Vocea Romaniei s-a nimerit in viata mea fix cand aveam nevoie mai mare.

Viata te loveste atunci cand te astepti mai putin, iar 2018 mi-a adus cele mai mari schimbari… insa Vocea Romaniei a fost colacul meu de salvare. Aveam nevoie de incredere si de curaj sa-mi asum cine sunt.

De la Tudor invat in fiecare zi sa-mi caut vocea, vocea mea, din toate punctele de vedere. Si invat de asemenea sa cred in mine! Si sa cred ca e mai important sa fiu imperfect de autentica decat o copie perfecta. Este cea mai frumoasa calatorie pe care am parcurs-o, alaturi de cei mai misto oameni! Ma bucur de fiecare etapa si nu ma gandesc nicio clipa cat de departe voi ajunge. Tot ce imi doresc e ca echipa Tudor sa fie mereu la inaltimea precedentilor si sunt sigura ca oricare dintre noi merge mai departe va face o treaba nemaipomenita!
Acum ma concentrez doar sa pregatesc un moment care sa ajunga la inimile voastre si sper sa nu va dezamagesc.

N-am simtit niciodata atata energie pozitiva ca in aceste ultime luni. Citesc cu mare bucurie fiecare mesaj, fiecare comentariu si fiecare gand bun! Conteaza mult pentru mine sa stiu ca sunt oameni care apreciaza ceea ce fac si va multumesc din suflet ca ma sustineti, ca sunteti alaturi de mine in aceasta minunata aventura.

Cea mai importanta lectie pe care o invat la Vocea Romaniei este aceea de a accepta cine sunt si de a avea curajul sa-mi deschid sufletul in fata voastra.
Aici nu conteaza ca am 5 kg in plus sau ca mi se vede gusa din profil. E doar o chestiune de perspectiva. Nu conteaza decat ceea ce fac pe scena si ceea ce transmit! Punct.

Photo credit: Uanna Dumitrescu

IMG-20181126-WA0001

Advertisements

Delicios de ieftin (partea a 2-a). Mic dejun si gustarea de dimineata.

20180116_105518

Cu siguranta, nu am avut vreo revelatie si n-am descoperit apa calda, dar cateodata parca ne scapa fix ceea ce e evident.

Azi nu ma mai pierd in detalii si o sa incerc sa fiu mai precisa in scriere, desi, God knows, imi place sa ma intind la vorba 🙂

Micul dejun

Stim cu totii ca micul dejun este cea mai importanta masa a zilei. O spun doctorii, o spun coach-ii, o spune toata lumea. Si sunt de acord. Un mic dejun consistent e boost-ul de care am nevoie, mai ales daca am o zi plina, adica asa cum sunt cam toate zilele mele.

Hai sa vedem posibilitatile. Pot sa mananc acasa sau pot sa imi iau de pe drum. Sa ne intelegem, astea sunt variantele rapide, ieftine si relativ echilibrate.

Ce mananc acasa?

1. O banana smacluita cu unt de arahide (fara zahar) si o cafea.

Iti tine de foame cel putin 3 ore si e chiar e indicat sa ai o gustare intre mic dejun si pranz.

Cost:

1 banana = 1 leu (maxim)

Unt de arahide (2 lgt. max)= cam 0.70 lei (1 borcan de la Solaris ma tine cam 4 saptamani si mananc de cel putin 3 ori pe saptamana, asta inseamna 12 portii, la aproximativ 8.5 lei borcanul).

1 cafea- facuta in casa= 0,5 lei

Total: 2,20 lei mic dejun

20181115_155301

2. Iaurt cu miere si seminte/nuci/banana/afine.

Iaurtul ma ajuta extrem de bine la digestie, mai ales in perioadelecand nu apuc sa dorm cat trebuie.

Cost

1 iaurt= preturile variaza, hai sa facem o medie de 1,30 lei (eu de exemplu, mananc grecesc, si daca merg la Lidl, e mai ieftin decat Olympusul de la Mega, dar ideea e ca un iaurt normal will do the job).

1 lgt. miere=  0.5 lei.  1 borcan de 800 g costa cam 25 lei- il iau direct de la producator. Cautati in piata sau vecini pe scara, sigur e cineva care se ocupa cu mierea. In 800 g, ai cam 50 de portii, groso-modo.

Seminte/nuci/banana/afine- preturile in functie de gust. De la miez de seminte de floarea soarelui pana la nuci macademia. Eu ma inteleg foarte bine cu mix-ul de la Lidl, are 100g, asta inseamna 4 portii, si e undeva la 4 lei, asta inseamna 1 leu pe portie. 1/2 banana= 0.5 lei, afinele probabil ceva mai scumpe, dar foarte sanatoase. Chia e iarasi o varianta mega misto si ieftina.

Cost total: aprox 3,5 lei

20180123_204201

3. Rondele de orez cu dulceata fara zahar (sau cu zahar)

Rondelele de orez (eu iau chiar brun sau amestec de cereale integrale) mi se par cea mai buna alternativa la paine. Eu cumpar foarte rar paine, mananc maxim 1 data pe saptamana paine. Poate nici atat. Insa rondelele de orez sunt minunate. Crocante, sanatoase si ieftine. 1 pachet de 15 rondele costa intre 2.5 lei si 4 lei, asta inseamna o medie de 0.25 lei o rondea. Mananc doua la micup dejun, asta inseamna 0,5 lei. Da, probabil ca iese mai scump ca o franzela, dar aia chiar nu o mananc! E buna, imi place, e nesanatos de gustoasa, dar ma constipa!

Dulceata fara zahar gasiti cam peste tot. In jur de 13 lei borcanul mititel si mancati cam de 7-8 ori maxim din ea. Asta inseamna o medie de 1.5 lei pe portie. Daca ai furnizor de dulceata gratuita (ca in cazul meu), atunci si mai bine!

Cost total : 2.5 lei

20181115_161946

4. Oua cu rosii (ardei, castravete sau ridichii), branza si paine expandata din tarate

Daca n-am timp sa mi fac dimineata ochiuri, fierb de seara oua. 1 ou e de ajuns, daca mananc si gustare dupa 3 ore.

1 ou= 0.7 lei

1 rosie/ardei/castravete/ridichii= depinde cum e piata la voi, dar mai mult de 0.7 lei nu ajunge

Branza= aprox. 50 g= 1leu (20 lei/kg)

2 felii de paine expandata din tarate= 0.30 lei (o punga cu 15 felii parca, e 2 lei).

Cost total:  2.70 lei

20180120_111648

5. Omleta cu legume (si paine, rondele, ce vreti voi)

E ridicol de simplu sa faci o omleta. Bati 2 oua, arunci o mana de ardei gras tocat rapid, sau o mana de rucola, sau o o felie de carnita bucatele, perpelita inainte, sau niste frimituri de branza sau cateva ciuperci (proaspete sau din conserva), si gata omleta.

2 oua= 1,4 lei

Umplutura= 1 leu

Paine/rondele= 0,5 lei

Total: 2.9 lei

6. Rondele de orez cu rosii si branza (sprinkled cu niste buruieni aromate precum busuioc sau oregano).

Rondele- 0,5 lei

Rosii- 1 leu

Branza- 1,5lei

Total: 3 lei

7. Felii de paine din secara expandata/extrudata (stiu ca suna foarte fancy, dar e 1,82 punga, so…nu e highclass, mai ales ca arata ca o hartie igienica din aia cenusie care te zgarie…pe creieri) + guacamole (avocado, rosii, ceapa, lamaie)

Felii secara- 0,4-0,6 lei

Guacamole/portie= 4 lei (1 avocado= 6 lei, o rosie-1 leu, ceapa si lamaie= 1 leu= 8 lei/2 portii)

Total: 4,6 lei (mai scump, ca nah, mananci avocado).

20181115_161858

8. Paine prajita cu unt si cafea/ceai. Din cand in cand ne porcim cu paine la micul dejun. Iau neagra cu seminte si o prajesc.

2 felii paine- 0,4 lei- 0,8 lei

Unt/ pers. = 0.75lei (aprox. 10 lei/200g, 15g= aprox. 0.75 lei)

Total 1,50 lei +cafea= 2 lei (si e probabil una din cele mai gustoase variante).

10. Sandwish cu muschiulet si cascaval afumat (sau unt cu cascaval). Iar daca ai sandwich maker, ai orgasm culinar asa de dimineata ca sa incepi ziua bine.

2 felii de paine= 0.8 lei

1 felie muschiulet(mezel bun)= 0,7 lei

1 felie cascaval= 1 leu (asta e mai scump decat carnea)

Total 2,5 lei

La toate variantele adaugam 0.5 lei pt cafea sau 0,25 pentru un ceai.

Astea sunt exemplele care mi-au venit in minte. Acum hai sa vedem cat ne costa sa mancam in oras micul dejun.

Sa incepem cu ceva ieftin

1. Un covrig si o cafea de la aparat- 2,5 lei – dar nutritional vorbind, aportul e 0.

2. Un produs de la patiseria din statie si o cafea din colt= 4,50 lei, dar daca mananc in fiecare dimineata merdeneaua…hmm…not good.

3. Banana bread/croissant/cookie and a long black= minim 13 lei (in cafenele cu barista). Imi place sa iau micul dejun la Drip pe 11 iunie sau la Emozia la Unirii, dar imi place s-o fac din placerea de a iesi din rutina si nu sa devina o rutina. Plus ca zaharul nu imi tine de foame. Prefer treaba asta ca un rasfat ocazional la gustarea de la 10 sau 16.

4. Omleta si cafea in localuri gen Shift = minim 20 lei. Si asta daca imparti omleta cu cineva ca intr-adevar e imensa.

Treaba asta cu mancatul de la supermarket sau de la patiseria din colt poate continua lung si bine, dar ati prins ideea ca daca vrem ceva echilibrat, ieftin si rapid, nu ne ia mai mult de 5 minute acasa.

Cat despre gustarea de la ora 10, incerc sa variez in functie de ce am mancat de dimineata. Cateodata se intampla sa trec peste, dar evident mananc mai mult la pranz si ma umflu ca mananc si repede de foame.

-1 mar mare sau alte fructe de sezon

-1/2 kefir cu 1 biscuit fara zahar

– o mana de seminte/mix nuci

– ceva dulce daca am o zi activa, gen o prajiturica sau biscuiti pe care ii fac in casa cu fii-mea

– 1 iaurt cu 1lgt. miere

– 1 baton raw de 25g de fructe uscate (fara zahar)

– 1 rondea de orez cu unt de arahide si un strop de miere.

Si ca sa inchei aceasta a doua parte va las o reteta de painica proteica si plina de fibre, numa’ buna de intins pe ea ce va pofteste inimioara.

2 oua

1 iaurt

6-7 linguri de tarate

1/2 lgt. praf de copt

Simplu. Le amestecati, le puneti intr-o tavita intinsa (cam de 25/15 cm) pe hartie de copt si o dati la cuptor pana cand se rumeneste deasupra. Se mentine buna intr-o caserola etans la frigider cam 3 zile. Daca o lasati afara, prinde mucegai repede.

20180117_094628

In curand cu partea a 3-a despre cat costa mancarea gatita, de pranz si cina, delicios de ieftina.

Va urma! 🙂

 

 

 

 

 


Delicios de ieftin (partea 1)

FB_IMG_1542222731303

Cei care ma cunoasteti, stiti ca una din pasiunile mele este…mancarea. Imi place sa mananc, bine, gustos si delicios si…cat de cat echilibrat.

Imi plac mancarurile pline de arome, mancarurile care spun o poveste si mai ales mancarurile alaturi de oameni dragi.

Da, am un cult al gastronomiei, imi place sa gatesc si sa mananc. Consider ca una din placerile vietii este sa te bucuri de o masa buna.

Dar ca sa intelegeti ce vreau eu sa va povestesc aici, trebuie s-o iau cu inceputul. Adica inceputul relatiei mele directe cu mancarea si gatitul:)

Nu stiu despre voi, dar eu am avut perioade in viata mea cand restaurantele (chiar si fast food- urile), erau un lux pentru mine. Pana si amarata de shaorma era atat de rara ca o vita de Argentina sau un somon salbatic de Norvegia.

Asa ca, nevoia m-a invatat…sa gatesc. Sa fac din c@c@t bici si sa mai si plesneasca. La 19-20 ani, posibilitatile mele (financiare si creative) erau destul de limitate, mai ales ca la prima gazda la care am stat in Bucuresti (cand m-am mutat la 17 ani din Pitesti ca sa imi urmez visul de a deveni cantareata), gateam la un resou (reseu). Pana si ciorba am facut pe resoul ala. Dar de cele mai multe ori  recunosc, prajeala era la putere. Alternata cu pachetele ocazionale de acasa, evident ca m-am umflat cat un balon. Not good!

La 19 ani si ceva m-am mutat cu cel care avea sa-mi devina sot. Am evoluat de la resou la un aragaz caruia ii mergeau doar ochiurile, nu si cuptorul. Tin minte ca mi-a adus mama un sac de cartofi. Credeti-ma, la un moment dat ti se ia de cartofi prajiti, asa ca incet-incet, am invatat tot felul de retete cu cartofi. Natur, piure, chiftele, sunt doar cateva din exemple. Sa nu uit de salamul prajit. Good, but not good!

Perioadele de crestere/descrestere financiara au oscilat de-a lungul timpului ca hormonii unei gravide, asa ca am invatat din mers sa ma adaptez, lucru pe care il consider unul dintre atu-urile mele principale.

Ba aveam, ba nu aveam…ba’mai faceam o bisnita de la turci, ba’o combinatie, si viata trecea…

Undeva pe la inceputul lui 2008, nici eu nici sotul meu (la momentul respectiv, logodnic), nu munceam. Incercasem deja sa ne stabilim la Paris dar pe vremea aia, inainte sa intram cu drepturi depline in UE, era greu sa iti gasesti legal de munca si nu aveam nici cunostinte si nici Parizienii nu existau.

Ne-am intors in Romania. Vreo 3 luni am stat intr-o chirie la Pitesti incercand sa ne dam seama ce facem cu vietile noastre. In tot acest timp nu ma intrebati cum am supravietuit. Mai trimitea mama ceva, mai trimiteau parintii lui, mai bunica-mea…si trebuia sa incropesc mereu ceva de mancare cu bani putini. Unde mai pui ca mai si fumam…al naibii tutun. Fac o paranteza si imi aduc aminte ca nu mai aveam tigari. Stateam intr-o intersectie si la un moment dat a trecut un cortegiu funerar si au aruncat cu bani! Nu va imaginati cum am coborat de la etajul 4 in fuga sa adunam maruntisul. Da, atat de lesinati eram. Acum rad cand imi aduc aminte si sunt constienta ca tocmai intamplarile de genul asta m-au facut sa apreciez tot ceea ce mi-a oferit viata mai tarziu…dar la vremea aia, traiam o drama..

Insa in toata nebunia asta pe care o traiam, aveam un ritual. Mancam amandoi impreuna, uneori puneam masa pe balcon, rupeam o balarie de pe strada si o puneam intr-un pahar in mijlocul mesei, aranjam totul frumos si faceam din orice moment al mesei, un prilej de bucurie. Trecusem de perioada cartofilor, eram pe paste acuma. Insa descoperisem condimentele, secretul ieftin al reusitei. Niste paste banale cu sos de rosii puteau sa aiba felurite gusturi in functie de ce ierburi puneam in ele.

Probabil lucrul care m-a tinut cu mintile intregi in perioada aia a fost chiar gatitul.

In vara lui 2008 am plecat din nou la Paris, intr-o chirie de 7-8 mp (fara sa exagerez), unde nu aveam nici amaratul ala de resou asa ca lucrurile au luat-o pe calea sandvicheriei, evident not good!

N-am ramas nici de data asta prea mult la Paris. Cred ca am fi plesnit de la atata bagheta cu branza topita si salam “danois”. Tocmai implinisem 21 de ani, abandonasem prima facultate fiindca oricum nu ma atragea deloc (Relatii Internationale) si nici mancarea nu era ce trebuie, bagheta cu branza nu era doar o placere ocazionala nevinovata la picnic pe malu’ Senei.

2008 a fost un an de cumpana care a culminat chiar cu o noapte dormita la metrou…

Dar cand viata da cu tine de pamant, hmm…te cam ridici singur. Si trebuie sa te strofoci sa iei niste decizii. 

Viata mea bate filmul. Mi-ar trebui o viata sa va povestesc, dar sunt sigura ca peste 50 de ani, cineva o sa faca un film despre mine si nu vreau sa dau spoilere :))))) hai ca a fost buna asta:)

N-am facut purici nici in 2008 la Paris. M-am intors hotarata sa dau la Regie. Cum viata mea bate filmul, m-am intors intr-o joi dimineata in Romania, am invatat pana duminica si luni am inceput examenele. Am intrat penultima. Am terminat printre primii! Smechera, stiu:)

Si m-am si mutat intr-o garsoniera de 40 mp cu bucatarie utilata si cu aragaz si cuptor functional. Doamne, ce imbuibeala…ce nebunii, am pus pana si varza la murat pe balcon. Numai ca…not good, again. In vara lui 2009 pusesem nunta, iar noi eram 2 pinguini indesati!

Asa ca am tinut-o laica pe fructe si piept de pui cu salata de varza murata pana am slabit amandoi…mult. Foarte mult. Vreo 35 kg impreuna. Dar nu ma bucuram de nimic, nu prea mai mancam impreuna, eu cu scoala, el cu ale lui… mancarea, adica, grapefruit, piept si varza devenisera greu si de privit, d’apoi de mancat. Dar macar am aratat impecabil la nunta. Curios sau nu, in aceasta perioada pre-nunta in care nu mancam impreuna, ne certam foarte des…probabil lipsa de nutrienti, carbohidrati si glucide!!

A trecut si nunta cu chiu, cu vai, cu multe datorii si hop, am ramas gravida cand aratam nemaipomenit de bine. Despre ce am mancat cat eram gravida…imi amintesc doar de snickersul nelipsit de la micul dejun, in rest…ce apucam de la chioscul de la sc. (Am fost la scoala pana aproape cu 1 sap inainte sa nasc) si m-am intors dupa 4-5 saptamani ca sa dau toate examenele. Mda, destul de smechera, again :))

Nu prea am alaptat, am pierdut laptele pe stres din cauza sesiunii, asa ca nu a trebuit sa fiu atenta prea mult la ce bag in gura. Evident…gatitul era scos din discutie cu un copil sugar acasa. Au urmat 2 ani haotici petrecuti in clan mai mare cu socrii si cumnatul…unii mai gurmanzi ca altii. Porci, caprioare, iepuri (socru e vanator) sosuri, sunci…si alte nebunii.

In iarna 2010-2011 m-am abtinut iar de la bunatatile vietii pt un rol pe care nici macar nu l-am obtinut pana la urma. M-am chinuit sa ma infometez, neconcentrandu-ma de fapt pe ce era mai important, dar asta stiu sigur ca v-am povestit in alt post, so…look it up:)

In 2012, dupa ce au zburat cei 4 ani de facultate, am facut pasul decisiv si am plecat la Paris…pentru a treia oara!

Acum conditiile financiare si bucataria complet echipata a mamei, impreuna cu toate nebuniile frantuzesti pe care nu ni le permiteam in urma cu cativa ani, au luat forma unor obiceiuri proaste din care au rezultat multe kg (adica ceva peste limita echilibrului), si bineinteles o stare proasta generala.  Am dat-o dintr-o extrema in alta, ce sa mai… am compensat toti anii si perioadele in care mancam cartofi cu garnitura de cartofi si paste cu conserve de rosii… iar la facultate la Paris, aia mancau ai draq la fiecare pauza cate ceva…inca 1 an de fastfood.

Asta pana cand intr-o zi am realizat ca ceva nu e ok. Desi apoi am lucrat intr-o bulangerie, inconjurata de toate nenorocirile alea bune, am pus STOP! Stop la extreme, stop la aceste oscilatii. Si asa am inceput sa-mi cumpar carti de bucate si carti de psihologie. Si sa scriu si pe blog.

Prin 2014 am regasit echilibrul interior cand in sfarsit eram din nou in chiria mea, cu familia mea, nu la mama, nu la socri. Evident, in scurt timp, s-a reglat si echilibrul pe cantar, echilibru pe care il mentin, uite nah, de 4 ani incoace…

…evident ca odata cu cresterea veniturilor, a crescut si rata mancatului in oras. Si la un bilant rapid, mi-am dat seama ca toc foarte multi bani pe mancare in oras si parca isi pierde si din farmec acest iesit prea des. Pot sa fac si altceva cu banii aia.

Asa ca incerc sa gatesc gustos, echilibrat si ieftin!

Mi-e bine asa cum imi e, ma bucur de aproape tot ce imi e pofta, nu ma abtin mai de la nimic, dar… totul are acum limite.

Gatesc echilibrat, cu de toate. Si fac si prajituri cu fii-mea. Chiar acum am bagat la frigider sa se inchege o tarta cu pere si crema de vanilie. Ador sa gatesc cu fii-mea. 

In partea a doua o sa va prezint cateva retete si cateva calcule care o sa va sperie cu diferenta intre a manca in oras sau a gati acasa! Si da, e posibil sa mananci delicios si ieftin, e posibil sa mananci si echilibrat cand n-ai timp sau esti mereu pe drumuri.

Ah, si cel mai important din toata experienta asta a mea cu mancarea este ca intotdeauna o sunculita afumata (cu o ceapa sparta si un codru proaspat de paine) va fi mai satiafacatoare in compania celor dragi decat orice fois gras care e servit langa niste gretosi pe care nu-i inghiti :))

Imi place sa mananc, sa incerc chestii noi, imi plac aromele puternice si ierburile aromate. Imi place sa imi adun familia si prietenii la masa si sa ne bucuram efectiv de momentele impreuna.

Si in cele mai intunecate momente ale vietii mele, o masa buna parca a functionat ca un arbitru care n-a lasat jocul sa degenereze.

In urmatoarea postare va povestesc cam ce tin in camara, in congelator, in frigider si cum ma organizez ca in casa mea sa se manance delicios de ieftin 🙂

P.S. fotografia e de la mamaie de acasa, gen simplu si gustos si relativ sanatos 🙂

 

 

 


Namaste!

Anul trecut, a stat cumatra mea cu gura pe mine sa ma apuc de yoga. Pentru mine, asta insemna doar un stat in sezut cu picioarele incrucisate si “hămuind” mantre cu degetele pe genunchi.

Eram in Bulgaria, in traditionala noastra vacanta. Nu eram niciuna intr-o perioada stralucita, asa ca ne-am propus sa ne “curatam”. Nu de tot :))). Si uite asa, cele 5 zile in Bulgaria s-au transformat intr-un concediu “detox”. In fiecare dimineata, yoga pe malul marii (de fapt pe un dig pietruit care ma termina in palme si in genunchi), mancat echilibrat, cu mult peste, ca nah, noua ne place pestele mult:)), si uite asa am prins gustul.

De fapt, yoga asta e o combinatie de meditatie-respiratie si pilates. La prima vedere pare floare la ureche, vezi acolo 19-20 minute, zici ca e joaca de copii, dar dupa alea 20 min, imi cam dadeam duhul…ma rog, eu si sportul n-am fost prieteni buni niciodata, doar fortati de circumstante:).

In fine, toamna trecuta si pana prin februarie, chiar m-am tinut cat de cat de treaba. De 2-3 ori pe saptamana ma scalambaiam si eu cat puteam. Si uitandu-ma in spate, chiar cred ca mi-a fost de ajutor. Anul trecut, incepand din septembrie am fost intr-o continua naveta Paris-Bucuresti. Somnul neregulat sau lipsa lui, mesele dezordonate, presiunea din avion, alergatura, stresul, fara zile de repaos, toate astea puteau avea consecinte mult mai pregnante asupra organismului meu, dar uite ca am rezistat voiniceste la acest program haotic, fara oscilatii semnificative in greutate si fara sa ma simt epuizata. Si nu, nu iau suplimente care sa ma ajute…singurul lucru pe care il iau este ginsengul. Inainte de orice cantare iau 1000mg de ginseng. Ma ajuta sa fiu concentrata si sa am energie. Dar despre asta cu energia o sa va scriu altadata.

In luna februarie, mai exact pe 26, a fost ultima zi de miscare. Lunea mergeam la Pilates la sala, cat facea fii-mea gimnastica. In rest, faceam acasa. In ziua aia am aflat ca a murit tataie. Si totul s-a dat peste cap… dar azi nu vorbesc despre asta…

Ei, uite ca…din februarie am ajuns in septembrie si abia acum am reusit sa ma urnesc din nou sa ma despachetez din coconul confortabil in care m-am inchis. Lunile care au precedat disparitiei lui tataie au fost atat de intense si cu atat de multe provocari, incat nici nu am avut timp sa procesez fiecare schimbare survenita in viata mea.

Acum cateva zile mi-am dat seama ca am nevoie de putina ordine si disciplina in programul meu, iar acum, cu noua provocare de la Vocea Romaniei, trebuie sa fiu in cea mai buna forma fizica si psihica. Si cand spun forma fizica buna, nu ma refer la kilograme putine pe cantar, ci ma refer la rezistenta, flexibilitate si imunitate. Yoga, practicata acasa, este probabil varianta cea mai potrivita pentru mine. Nu pierd timpul cu transportul pana la o sala si inapoi, o sedinta dureaza in medie 25 minute, nu ma simt prost daca nu-mi iese vreo pozitie cum trebuie, lucrez respiratia (care ma ajuta si la cantat), iar miscarile si pozitile ma ajuta nu numai pentru rezistenta si flexibilitate, dar si pentru problemele de spate pe care le am din cauza unor osteofite care din cand in cand imi apasa pe nervul sciatic (da, da, cam paradita pt 31 de ani :)))) ). Si da, te ajuta psihic, pentru ca iti oxigenezi creierul si pentru ca te simti bine cand mai bifezi o sedinta.

De 3 zile, fac in fiecare zi sedinte de yoga, inclusiv seara (cate 10 minute), …un fel de meditatie, ca sa dormi mai bine.

Dimineata, cand sunt singura acasa, dupa ce o las pe fii-mea la scoala, mi se pare momentul ideal…in felul acesta ma bucur de un boost de energie atat de necesar pe tot parcursul zilei. Iar pe langa energie, imi da un sentiment de liniste si calm interior. De asta am si pus poza cu rasaritul. Am prins rasaritul asta in august si poza e facuta de mine, nu are niciun filtru. Imi amintesc perfect sentimentul interior de liniste si bucurie pe care mi-l dadea soarele cand se inalta din mare. Sentimentul ala de a avea o sansa noua in fiecare zi. Cam asta e starea pe care mi-o da fiecare sedinta de yoga…

P.S. 1 Eu folosesc aplicatia Daily Yoga, care costa cam 60 euro/ AN. Dar se pot prinde si oferte mai ieftine.

P.S. 2 Cumatra mea face de 1 an yoga (acasa, dupa aceeasi aplicatie) , in mod regulat…zici ca e trasa prin inel 🙂 .

P.S. 3 Coincidenta sau nu, am fumat maxim 4 tigari pe zi, in ultimele zile.

20180825_062937


Art de vivre

2015-08-06 18.45.26

Sa te bucuri de viata nu inseamna neaparat reastaurante scumpe si calatorii luxoase. Valoarea nu este data de bani ci de calitate.

Poti sa ai 1000 de prieteni si niciunul care sa fie langa tine cu adevarat atunci cand ai nevoie. Poti sa ai un dulap plin de firme si branduri si sa n-ai habar sa le porti. Poti sa te duci in cele mai exotice vacante si sa te plictisesti daca nu stii ce sa faci, poti sa mananci la cel mai instelat sef din Paris si sa nu-ti cada bine.

Intotdeauna mi-au placut chilipirurile. Sa ma bucur de lucruri marunte care prind valoare fiindca le-o dau eu. Le creez o poveste, o amintire, quelque chose-ul din viata care nu poate fi cumparat cu toti banii din lume. Mancarurile care mi-au priit cel mai bine au fost cele impartasite cu prietenii aia misto care nu se dau indarat de la a-si pune popoul pe iarba sau pe pietre, care beau din sticla deschisa cu cheia pe malul unei garle, care stiu ca apusul privit impreuna e mai bun decat un film de Oscar.

In viata mea au fost multe urcusuri si coborasuri si nu imi este rusine sa spun ca au fost perioade cand si un croissant mi se parea scump, asa cum au fost perioade cand faceam shopping online ca ma plictiseam pe tron. Dar niciodata nu am incetat sa ma bucur de micile placeri ale vietii, care de fapt sunt ceea la ce se rezuma viata pana la urma.

Si acum ma mozolesc toata muscand din rosia care acompaniaza un submarin cu parizer😊, cunoscatorii stiu despre ce vorbesc 😎.
Cu siguranta, cu niste sclifositi langa mine, mi-ar pieri tot cheful. Tac si-nghit, ori pentru asta nu sunt facuta.

Cand plec in vacanta, ma intereseaza prea putin stelele de la intrare, caut sa gasesc locuri unde noaptea pot sa privesc stelele de pe cer, cu un prosecco luat de la consignatie, care costa cat un pahar luat pe terasa. Pentru ca da, sunt ani in care poate nu iti permiti resortul ala smecher cu ultra all inclusive. Asta nu inseamna ca nu exista variante.

Da, evident ca si locurile alea exotice si scumpe sunt mirifice si pun pariu ca daca te scoate partnerul la un resto unde masa o sa coste cat chiria mea pe o luna, o sa te simti oleaca printesa. Apreciem gestul, dar cu banii aia prefer un weekend in afara orasului.
Si nu vb prostii. O cina la Jules Verne pe turnul Eiffel te duce lejer la peste 500 de euro. De banii astia prefer sa plec in Normandie un weekend. Ok, asta sunt eu, voi puteti sa alegeti  Jules Verne!:)). Bineinteles ca o sa vreau s-o fac si pe asta odata, dar doar in momentul in care stiu si imi permit sa nu stau sa mor de foame o luna dupa ce am achitat nota acolo.
Cam asta ar fi principiul.

Ceea ce nu uitam niciodata este ceea ce am simtit intr-un anumit moment cu anumite persoane.
Cand am o zi proasta, inchid ochii si ma vad pe sezlongurile de la Dalboka (cel mai autentic resto pescaresc de pe litoralul bulgaresc), sau in Strand la Pitesti, in barca cu submarinul :))), sau la Paris, pe insulita Saint Louis cu un pahar (de plastic) de rosé. Si da, momentele astea in care te bucuri cu adevarat, au efect pe termen lung, ca un algocalmin pe care il tii pe noptiera.

Despre ceea ce puteti sa faceti in Paris cu bani putini o sa va scriu in urmatorul post.
Despre Bucuresti mai dureaza, mai am un pic de hoinarit. Abia acum incep sa il redescopar, si sincera sa fiu, imi depaseste asteptarile. Am regasit un oras plin de viata cu locuri foarte misto, cu oaze de care habar nu aveam ca exista. Si cum vacanta se apropie, o sa va scriu si despre Bulgaria, destinatia mea preferata low-cost!

Pana una alta, profitati de zilele cu soare, iesiti in parc, stati la soare (efectul luminii naturale are beneficii la care nici nu va ganditi), mergeti pe jos, beti o cafea pe malul unei ape si lasati-va purtati de vant 🌞

Enjoy the moment!

 

 


Mens sana in corpore sano

Recitind ultimul meu post, am reflectat la ceea ce a marcat schimbarea si mentinerea mea de cativa ani incoace, pentru ca da, de aproape 4 ani ma mentin cam la aceeasi greutate, fara mari eforturi.

Da, dupa standardele impuse astazi, nu sunt slaba. Dimensiunile mele sunt incadrate la “plus size”. Si asta pentru ca in moda, tot ce depaseste marimea S este considerat Plus Size.

Orice femeie normala, sanatoasa, cu analizele la zi este considerata grasa daca poarta de la M in sus. E imposibil ca nici macar o data, orice femeie sa nu fi fost frustrata din cauza greutatii. Suntem bombardati zilnic de diete, regimuri de detox, fel si fel de produse farmaceutice sau naturiste care ne improsca venin in fata in fiecare zi : esti grasa, ia d’aici un ceai de par de paduche si suplimente cu extras se sloboz si in trei zile o sa fi trasa prin inel.

De ce sa mint? Incepand de pe la 17 ani am incercat cam tot ce se poate de pe piata asta atat de speculanta a produselor de slabit. De la vestita capsula de slabit care continea sibutramina, o substanta care inhiba apetitul la nivel de creier, pastile care se umflau in stomac, fiole magice de detoxifiere cu anghinare, medicamente luate pe sub mana pentru ca nu se dadeau fara reteta, pana la ceaiuri diuretice (si nu numai) care scoteau si matele din tine si diete drastice dezechilibrate din punct de vedere nutritional. N-am ratat nimic, decat timpul pierdut incercand marea cu sarea. Slabeam pe moment si bineinteles ca efectele yoyo nu intarziau sa apara.

Asta pana intr-o zi, cand singurul lucru care imi mai ramasese era sa ma reeduc emotional. De ce emotional? Pentru ca am descoperit ca nimic nu va da rezultate si nu voi gasi acel echilibru al greutatii daca nu imi schimb mentalitatea despre mancare si despre ceea ce inseamna hrana pentru mine.

Asa cum era de asteptat, dezechilibrul personal si emotional imi influenta drastic greutatea. Refularea in dulce si nu numai acoperea frustrari adanci si masca de fapt neimplinirea profesionala.

In urma cu cativa ani, desi aveam doua facultati terminate, vindeam sandwichuri si croissante intr-un butic parizian. Sunt de acord ca orice munca cinstita nu trebuie sa fie nicidecum o rusine, insa facusem eforturi mari sa ajung la Paris, sa termin cea de-a doua facultate, iar ultimii ani nu fusesera decat un sir nesfarsit de sacrificii pentru a-mi termina studiile fara niciun fel de intrerupere.

Am ramas gravida la inceptul anul II de facultate si am nascut cu trei saptamani inainte de sesiunea de vara. Lauza fiind, am sustinut vreo 13 examene, neavand nicio restanta. Si da, nu vreau sa fiu modesta cu asta pentru ca numai eu stiu ce a insemnat sa termin 4 ani de facultate cu copil sugar acasa, fara casa (stateam cu socrii la momentul respectiv), fara job si de multe ori poate fara bani de tigari. Si in plus cu multe frustrari adunate din cauza perspectivelor de viitor in Romania. Probabil asta a fost factorul decisiv care a determinat mutarea mea la Paris.

Toate aceste sentimente negative se indulceau numai cand endorfinele mele erau eliberate in urma unei indestulari care nu mai cunoastea limitele bunului simt.

Am plecat la Paris cu o valiza de vise.

Primul an a fost mirific. Descopeream o lume noua cu mentalitati pe care nu le mai intalnisem pana acum. Inconjurata de artisti si boemi, la Facultatea de Teatru, am inceput sa descopar valori care nu aveau nicio legatura cu aspectul fizic. Aveam in grupa colegi de toate culorile, toate varstele si toate formele. M-am redescoperit ca om si incet-incet si corpul meu reactiona la acest vibe pozitiv. Fara sa imi dau seama, nu mai simtem nevoia de a evada in mancare si implicit, am inceput sa ma remodelez fizic.

Din pacate, circumstantele au facut sa ma angajez intr-o “boulangerie”. E ca si cand ai pune un alcoolic in recuperare sa lucreze intr-o distilerie. Frustrarea de a nu face ceea ce voiam, evident ca s-a transformat intr-o bomba cu ceas dezamorsata din cand in cand cu tarte cu lamaie si patiserii felurite. Dupa 1 an de zile eram din nou intr-un punct in care nu vedeam decat negru in fata ochilor.

Nu cunoasteam mai pe nimeni la Paris, nu aveam contacte, dar trebuia sa fac ceva sa ma exprim, sa exorcizez cumva demonii aia care pusesera stapanire pe mine. Citeam, asta era evadarea pozitiva. Citeam si mancam pana la refuz. Dupa amiezele linistite in butic mi le petreceam citind carti de la targurile de vechituri sau mai bine, din cele scoase pe strazi (iti mobilai casa cu ttei etaje cu tot ceea ce se scotea pe strazi in Paris). Apoi, mai cautam chilipiruri pe net. Tot citind, am simtit nevoia sa scriu. La insistentele lu’ cumatra care m-a “santajat”, treaba asta s-a transformat in blog si uite ca sunt 4 ani de atunci.

Scriind, mai eliberam din tensiune. Scriam in engleza, cumva ma piteam in spatele unei bariere lingvistice. Mi-au trebuit inca niste ani sa incep sa scriu in romana.

S-a intamplat ca dupa un an la butic sa ma gasesc cu niste baieti talentati care cantau Pink Floyd. Iar despre tot ce a urmat dupa asta v-am vorbit in postul precedent.

Analizand oscilatiile (destul de nesemnificative, aproximativ 2 kg mai mult sau mai putin, in comparatie cu oscilatiile de 15 kg), mi-am dat seama ca ma refugiez in mancare atunci cand sunt in impas. Atunci cand nu stiu incotro sa ma duc, ma opresc si mananc.

Anul acesta a inceput cu multe incercari pe plan personal, iar moartea bunicului meu a marcat sfarsitul unei ere. Despre asta o sa va vorbesc alta data mai detaliat. N-am putut sa scriu… acesta e primul post dupa moartea lui. N-am putut sa scriu. Nu mi-am gasit cuvintele. Parca si acum ma inec in cuvinte. Fara munca in ultimele luni, fara sa scriu, fara sa ma exteriorizez, normal ca m-am abandonat in placeri gurmande…noroc cu consumul psihic, ca altfel schimbam garderoba vara asta.

Bineinteles ca lipsa unui stil de viata dezechilibrat s-a resimtit imediat. Fara energie, fara vlaga si fara chef de viata, cu schimbari hormonale si astenii de primavara, prezentam aceleasi simptome ale unui om aflat in depresie. Da, pentru ca asa cum am mai spus-o de mii de ori, zaharul este un drog care vinde iluzii.

Incet, am inceput sa scriu, sa compun din nou tot felul de nebunii, sa am din nou viziune asupra viitorului si sa stiu ce vreau. Cel putin pentru viitorul apropiat. Asa ca m-am trezit punandu-ma la scris cand intram in sevraj de dulce. Am revenit la mesele fixe, la gustarile sanatoase dintre mese si am gasit si un grup pe facebook care promoveaza FIX asa 😁

In timp, corpul meu s-a obisnuit cu un echilibru nutritional si imi da semnale clare atunci cand incerc sa-l dau peste cap. Balonare, constipatie sau flatulenta sunt cateva din consecintele nefaste pe care le resimt cand ma abat de la drum.

In urmatorul post o sa va prezinta cateva tips&tricks care ma ajuta sa am o digestie buna, alimente care imi dau energie, ceaiuri si suplimente naturale 100% care ma ajuta sa functionez la capacitate maxima. Am nevoie in permanenta de o stare fizica buna fiindca doar asa psihicul meu incepe sa fie productiv. Este un cerc vicios. Nu poti avea una fara alta.

Mens sana in corpore sano.

20180502_165925.jpg


Romanitza 3.0

IMG_20180126_095156_026

Mi-a fost foarte greu sa cresc intr-o societate unde niciodata nu m-am incadrat. Mereu am fost aia “mai plinuta”. Mai plinuta decat cine?

Imi aduc aminte, in urma cu 7 ani aproape, am participat la un casting mega important. Am trecut toate etapale, dupa care mi s-a spus ca trebuie sa slabesc 15-20 de kg si batem palma. 20 kg in 2 luni. Abia nascusem de 6-7 luni, si inca nu revenisem la formele initiale. Am luptat cu mine 2 luni ca la armata si am slabit 17 kg. Disperarea din mine pentru a obtine acel job m-a facut sa apelez inclusiv la niste pastile nenorocite care iti taiau apetitul.

Am ajuns skinny la ultimul pas din cadrul castingului…si ghici ce? Tot n-am luat. Pentru ca in loc sa ma concentrez pe ceea ce trebuia sa fac ca sa trec probele, m-am axat doar sa slabesc. Momentul acela a reprezentat primul wake-up call ca imaginea nu este totul si ceea ce stii sa faci si sa stii cum s-o faci e mult mai important. Mi-au mai trebuit inca ceva ani ca sa inteleg ca nu o silueta trasa prin inel imi va aduce multumirea de sine si satisfactia profesionala.

Parisul si cei peste 5 ani petrecuti in Orasul Luminilor, mi-au luminat cu adevarat mintile si am inceput sa ma concetrez pe ceea ce voiam sa fac cu adevarat. Faptul ca mi-am luat licenta in Teatru la Paris a constituit o mare piatra de temelia in constructia increderii de sine. Cand am lansat blogul prima data, nu ma impiedicau cateva kg in plus sa scriu. Iar cand am inceput sa cant la Paris cu prima mea trupa de rock, nu a contat nicio secunda ca purtam 44 la blugi! Da, a contat ca oboseam si aveam nevoie de o forma fizica mai buna. Si atunci m-am hotarat ca trebuie sa fiu bine si energica, necontand ce arata cantaraul.
Intr-adevar, am slabit cateva kg ca sa pot sustine un concert de 2h45!!! Da, live 2h45! Pentru asta ai nevoie de forma fizica. Sa sari ca nebunu’, sa canti, sa dansezi si sa dai din cap!

Apoi a inceput minunata aventura in inima comunitatii romanesti de la Paris. De peste doi ani, ma hranesc cu acest vibe pozitiv pe care l-am simtit prin toti porii mei, saptamana de saptamana. Ambianta pe care am reusit toti sa o cream in cadrul evenimentelor noastre a fost mereu superioara superficialitatii cu care priveam lucrurile inainte. De ce? Pentru ca zi de zi ma concentram sa invat, sa exersez, sa-mi pun creativitatea la bataie pentru noi programe, noi show-uri. M-am axat pe ce fac, nu pe cate kg am! Si am reusit pentru prima data sa fac din asta o meserie, un mod de a-mi castiga existenta!

Da, conteaza sa fii sanatos, sa poti sa-ti atingi scopurile, sa fii rezistent, dar fara sa te compari cu altii. Frumusetea noastra consta in faptul ca suntem diferiti! Si cand ajungi sa accepti cine esti si ceea ce esti, cand esti recunoscator pentru ceea ce ai si iti productivizezi la maxim potentialul, mizand pe ceea ce faci, si s-o faci bine, atunci reusesti cu adevarat sa fii implinit!

Fii original. Indrazneste sa fii diferit. Ai curajul sa fii TU!