Tag Archives: Romanitza3.0

Namaste!

Anul trecut, a stat cumatra mea cu gura pe mine sa ma apuc de yoga. Pentru mine, asta insemna doar un stat in sezut cu picioarele incrucisate si “hămuind” mantre cu degetele pe genunchi.

Eram in Bulgaria, in traditionala noastra vacanta. Nu eram niciuna intr-o perioada stralucita, asa ca ne-am propus sa ne “curatam”. Nu de tot :))). Si uite asa, cele 5 zile in Bulgaria s-au transformat intr-un concediu “detox”. In fiecare dimineata, yoga pe malul marii (de fapt pe un dig pietruit care ma termina in palme si in genunchi), mancat echilibrat, cu mult peste, ca nah, noua ne place pestele mult:)), si uite asa am prins gustul.

De fapt, yoga asta e o combinatie de meditatie-respiratie si pilates. La prima vedere pare floare la ureche, vezi acolo 19-20 minute, zici ca e joaca de copii, dar dupa alea 20 min, imi cam dadeam duhul…ma rog, eu si sportul n-am fost prieteni buni niciodata, doar fortati de circumstante:).

In fine, toamna trecuta si pana prin februarie, chiar m-am tinut cat de cat de treaba. De 2-3 ori pe saptamana ma scalambaiam si eu cat puteam. Si uitandu-ma in spate, chiar cred ca mi-a fost de ajutor. Anul trecut, incepand din septembrie am fost intr-o continua naveta Paris-Bucuresti. Somnul neregulat sau lipsa lui, mesele dezordonate, presiunea din avion, alergatura, stresul, fara zile de repaos, toate astea puteau avea consecinte mult mai pregnante asupra organismului meu, dar uite ca am rezistat voiniceste la acest program haotic, fara oscilatii semnificative in greutate si fara sa ma simt epuizata. Si nu, nu iau suplimente care sa ma ajute…singurul lucru pe care il iau este ginsengul. Inainte de orice cantare iau 1000mg de ginseng. Ma ajuta sa fiu concentrata si sa am energie. Dar despre asta cu energia o sa va scriu altadata.

In luna februarie, mai exact pe 26, a fost ultima zi de miscare. Lunea mergeam la Pilates la sala, cat facea fii-mea gimnastica. In rest, faceam acasa. In ziua aia am aflat ca a murit tataie. Si totul s-a dat peste cap… dar azi nu vorbesc despre asta…

Ei, uite ca…din februarie am ajuns in septembrie si abia acum am reusit sa ma urnesc din nou sa ma despachetez din coconul confortabil in care m-am inchis. Lunile care au precedat disparitiei lui tataie au fost atat de intense si cu atat de multe provocari, incat nici nu am avut timp sa procesez fiecare schimbare survenita in viata mea.

Acum cateva zile mi-am dat seama ca am nevoie de putina ordine si disciplina in programul meu, iar acum, cu noua provocare de la Vocea Romaniei, trebuie sa fiu in cea mai buna forma fizica si psihica. Si cand spun forma fizica buna, nu ma refer la kilograme putine pe cantar, ci ma refer la rezistenta, flexibilitate si imunitate. Yoga, practicata acasa, este probabil varianta cea mai potrivita pentru mine. Nu pierd timpul cu transportul pana la o sala si inapoi, o sedinta dureaza in medie 25 minute, nu ma simt prost daca nu-mi iese vreo pozitie cum trebuie, lucrez respiratia (care ma ajuta si la cantat), iar miscarile si pozitile ma ajuta nu numai pentru rezistenta si flexibilitate, dar si pentru problemele de spate pe care le am din cauza unor osteofite care din cand in cand imi apasa pe nervul sciatic (da, da, cam paradita pt 31 de ani :)))) ). Si da, te ajuta psihic, pentru ca iti oxigenezi creierul si pentru ca te simti bine cand mai bifezi o sedinta.

De 3 zile, fac in fiecare zi sedinte de yoga, inclusiv seara (cate 10 minute), …un fel de meditatie, ca sa dormi mai bine.

Dimineata, cand sunt singura acasa, dupa ce o las pe fii-mea la scoala, mi se pare momentul ideal…in felul acesta ma bucur de un boost de energie atat de necesar pe tot parcursul zilei. Iar pe langa energie, imi da un sentiment de liniste si calm interior. De asta am si pus poza cu rasaritul. Am prins rasaritul asta in august si poza e facuta de mine, nu are niciun filtru. Imi amintesc perfect sentimentul interior de liniste si bucurie pe care mi-l dadea soarele cand se inalta din mare. Sentimentul ala de a avea o sansa noua in fiecare zi. Cam asta e starea pe care mi-o da fiecare sedinta de yoga…

P.S. 1 Eu folosesc aplicatia Daily Yoga, care costa cam 60 euro/ AN. Dar se pot prinde si oferte mai ieftine.

P.S. 2 Cumatra mea face de 1 an yoga (acasa, dupa aceeasi aplicatie) , in mod regulat…zici ca e trasa prin inel 🙂 .

P.S. 3 Coincidenta sau nu, am fumat maxim 4 tigari pe zi, in ultimele zile.

20180825_062937


Nu sunt perfecta

…nici nu vreau, nici nu pot!

Iar acest post nu este despre Vocea Romaniei 🙂

In zilele noastre, sa existi doar, e o povara. Daca nu esti perfect, sau cel putin nu mori incercand sa fii, atunci nu existi.

Cum sa indraznesti sa mai mergi pana la piata daca n-ai ultimul model de telefon? Cum sa iti permiti sa deschizi gura daca nu tasneste acidul din buze? Cum sa mai iesi pe strada daca nu porti XS? Daramite sa o dai in bara cu ceva, sa esuezi in viata profesionala, sa dai faliment, sa ai vreun credit neplatit, sau, vai!…sa divortezi! Sau sa nu intre copilu’ la facultate! In fiecare zi pandim ocazii sa ne bucuram parca de “nenorocul” altuia.

Nu e o noutate ca suntem judecati si masurati din priviri, etichetati, condamnati si marginalizati mai repede si cu mai multa usurinta decat o samanta sparta-n dinti.

Nu ni se mai ingaduie sa gresim. Toti sunt cu ochii pe noi si vaneaza momentul ala cand o dam in bara ca sa “aplaude” la scena deschisa.

Weekendul trecut, la o cantare, mi s-a intamplat o chestie foarte ciudata. La sfarsitul programului, am iesit din ton. N-am falsat, am iesit cu totul din ton! Nu stiu ce s-a intamplat, nu am mai patit-o niciodata. Pur si simplu, dintr-o data, n-am mai auzit nimic. Nici pe mine, nici band-ul, nici nimic. Parca intrasem intr-o bula de unde nu iesea si nu intra nimic.

Oboseala, stres, presiune, cine stie? Buba mare n-a fost ca s-a intamplat treaba asta, ci reactia celor din jur…”muzicieni” de mare valoare care parca ranjeau ca hienele la prada. Serios??? Nu vreti sa ma si linsati, eventual? Primul instinct a fost sa le zic ceva de dulce pentru toti decedatii din familiile lor, dar stiam ca asta nu va rezolva nimic. Cu putin noroc, nu ii mai vad niciodata in viata mea…

Da, nene, se intampla sa o mai dai in bara, se intampla sa mai rada unii de tine, dar nu momentul ala te defineste. Oricine greseste, oricine are un moment prost. Conteaza doar sa te scuturi, sa o iei de la inceput si sa iti vezi de treaba ta. Daca ar fi fost sa ma iau dupa toti haterii (a.k.a. oameni care si-au dorit sa faca ceva in viata si nu au reusit probabil ca n-au avut destul curaj sa incerce si isi varsa frustrarile pe cei care chiar o fac si care isi asuma riscurile aferente), azi nu mai eram in competitie la Vocea Romaniei.

Si iar imi aduc aminte de vorbele lui Rocky… nu e vorba de cat de tare lovesti, ci de cat de mult poti sa incasezi si sa mergi mai departe..

20180918_080616


Art de vivre

2015-08-06 18.45.26

Sa te bucuri de viata nu inseamna neaparat reastaurante scumpe si calatorii luxoase. Valoarea nu este data de bani ci de calitate.

Poti sa ai 1000 de prieteni si niciunul care sa fie langa tine cu adevarat atunci cand ai nevoie. Poti sa ai un dulap plin de firme si branduri si sa n-ai habar sa le porti. Poti sa te duci in cele mai exotice vacante si sa te plictisesti daca nu stii ce sa faci, poti sa mananci la cel mai instelat sef din Paris si sa nu-ti cada bine.

Intotdeauna mi-au placut chilipirurile. Sa ma bucur de lucruri marunte care prind valoare fiindca le-o dau eu. Le creez o poveste, o amintire, quelque chose-ul din viata care nu poate fi cumparat cu toti banii din lume. Mancarurile care mi-au priit cel mai bine au fost cele impartasite cu prietenii aia misto care nu se dau indarat de la a-si pune popoul pe iarba sau pe pietre, care beau din sticla deschisa cu cheia pe malul unei garle, care stiu ca apusul privit impreuna e mai bun decat un film de Oscar.

In viata mea au fost multe urcusuri si coborasuri si nu imi este rusine sa spun ca au fost perioade cand si un croissant mi se parea scump, asa cum au fost perioade cand faceam shopping online ca ma plictiseam pe tron. Dar niciodata nu am incetat sa ma bucur de micile placeri ale vietii, care de fapt sunt ceea la ce se rezuma viata pana la urma.

Si acum ma mozolesc toata muscand din rosia care acompaniaza un submarin cu parizer😊, cunoscatorii stiu despre ce vorbesc 😎.
Cu siguranta, cu niste sclifositi langa mine, mi-ar pieri tot cheful. Tac si-nghit, ori pentru asta nu sunt facuta.

Cand plec in vacanta, ma intereseaza prea putin stelele de la intrare, caut sa gasesc locuri unde noaptea pot sa privesc stelele de pe cer, cu un prosecco luat de la consignatie, care costa cat un pahar luat pe terasa. Pentru ca da, sunt ani in care poate nu iti permiti resortul ala smecher cu ultra all inclusive. Asta nu inseamna ca nu exista variante.

Da, evident ca si locurile alea exotice si scumpe sunt mirifice si pun pariu ca daca te scoate partnerul la un resto unde masa o sa coste cat chiria mea pe o luna, o sa te simti oleaca printesa. Apreciem gestul, dar cu banii aia prefer un weekend in afara orasului.
Si nu vb prostii. O cina la Jules Verne pe turnul Eiffel te duce lejer la peste 500 de euro. De banii astia prefer sa plec in Normandie un weekend. Ok, asta sunt eu, voi puteti sa alegeti  Jules Verne!:)). Bineinteles ca o sa vreau s-o fac si pe asta odata, dar doar in momentul in care stiu si imi permit sa nu stau sa mor de foame o luna dupa ce am achitat nota acolo.
Cam asta ar fi principiul.

Ceea ce nu uitam niciodata este ceea ce am simtit intr-un anumit moment cu anumite persoane.
Cand am o zi proasta, inchid ochii si ma vad pe sezlongurile de la Dalboka (cel mai autentic resto pescaresc de pe litoralul bulgaresc), sau in Strand la Pitesti, in barca cu submarinul :))), sau la Paris, pe insulita Saint Louis cu un pahar (de plastic) de rosé. Si da, momentele astea in care te bucuri cu adevarat, au efect pe termen lung, ca un algocalmin pe care il tii pe noptiera.

Despre ceea ce puteti sa faceti in Paris cu bani putini o sa va scriu in urmatorul post.
Despre Bucuresti mai dureaza, mai am un pic de hoinarit. Abia acum incep sa il redescopar, si sincera sa fiu, imi depaseste asteptarile. Am regasit un oras plin de viata cu locuri foarte misto, cu oaze de care habar nu aveam ca exista. Si cum vacanta se apropie, o sa va scriu si despre Bulgaria, destinatia mea preferata low-cost!

Pana una alta, profitati de zilele cu soare, iesiti in parc, stati la soare (efectul luminii naturale are beneficii la care nici nu va ganditi), mergeti pe jos, beti o cafea pe malul unei ape si lasati-va purtati de vant 🌞

Enjoy the moment!

 

 


Romanitza 3.0

IMG_20180126_095156_026

Mi-a fost foarte greu sa cresc intr-o societate unde niciodata nu m-am incadrat. Mereu am fost aia “mai plinuta”. Mai plinuta decat cine?

Imi aduc aminte, in urma cu 7 ani aproape, am participat la un casting mega important. Am trecut toate etapale, dupa care mi s-a spus ca trebuie sa slabesc 15-20 de kg si batem palma. 20 kg in 2 luni. Abia nascusem de 6-7 luni, si inca nu revenisem la formele initiale. Am luptat cu mine 2 luni ca la armata si am slabit 17 kg. Disperarea din mine pentru a obtine acel job m-a facut sa apelez inclusiv la niste pastile nenorocite care iti taiau apetitul.

Am ajuns skinny la ultimul pas din cadrul castingului…si ghici ce? Tot n-am luat. Pentru ca in loc sa ma concentrez pe ceea ce trebuia sa fac ca sa trec probele, m-am axat doar sa slabesc. Momentul acela a reprezentat primul wake-up call ca imaginea nu este totul si ceea ce stii sa faci si sa stii cum s-o faci e mult mai important. Mi-au mai trebuit inca ceva ani ca sa inteleg ca nu o silueta trasa prin inel imi va aduce multumirea de sine si satisfactia profesionala.

Parisul si cei peste 5 ani petrecuti in Orasul Luminilor, mi-au luminat cu adevarat mintile si am inceput sa ma concetrez pe ceea ce voiam sa fac cu adevarat. Faptul ca mi-am luat licenta in Teatru la Paris a constituit o mare piatra de temelia in constructia increderii de sine. Cand am lansat blogul prima data, nu ma impiedicau cateva kg in plus sa scriu. Iar cand am inceput sa cant la Paris cu prima mea trupa de rock, nu a contat nicio secunda ca purtam 44 la blugi! Da, a contat ca oboseam si aveam nevoie de o forma fizica mai buna. Si atunci m-am hotarat ca trebuie sa fiu bine si energica, necontand ce arata cantaraul.
Intr-adevar, am slabit cateva kg ca sa pot sustine un concert de 2h45!!! Da, live 2h45! Pentru asta ai nevoie de forma fizica. Sa sari ca nebunu’, sa canti, sa dansezi si sa dai din cap!

Apoi a inceput minunata aventura in inima comunitatii romanesti de la Paris. De peste doi ani, ma hranesc cu acest vibe pozitiv pe care l-am simtit prin toti porii mei, saptamana de saptamana. Ambianta pe care am reusit toti sa o cream in cadrul evenimentelor noastre a fost mereu superioara superficialitatii cu care priveam lucrurile inainte. De ce? Pentru ca zi de zi ma concentram sa invat, sa exersez, sa-mi pun creativitatea la bataie pentru noi programe, noi show-uri. M-am axat pe ce fac, nu pe cate kg am! Si am reusit pentru prima data sa fac din asta o meserie, un mod de a-mi castiga existenta!

Da, conteaza sa fii sanatos, sa poti sa-ti atingi scopurile, sa fii rezistent, dar fara sa te compari cu altii. Frumusetea noastra consta in faptul ca suntem diferiti! Si cand ajungi sa accepti cine esti si ceea ce esti, cand esti recunoscator pentru ceea ce ai si iti productivizezi la maxim potentialul, mizand pe ceea ce faci, si s-o faci bine, atunci reusesti cu adevarat sa fii implinit!

Fii original. Indrazneste sa fii diferit. Ai curajul sa fii TU!


14 zile intensive. Ziua 14

#Romanitza3.0 #14ZileIntensive #ziua14

Si uite ca am dus la bun sfarsit si de data asta ceea ce mi-am propus.
Concluziile finale le voi scrie maine, odata cu rezultatul final al cantarului si doua poze frumoase de before and after.
Astazi probabil ca am mancat mai putin decat in orice zi pentru ca am avut mult de lucru. M-a lovit o inspiratie nebuna de care am vrut sa profit.
Dupa cum urmeaza:

#micdejun 1/2 banana cu unt de arahide

#pranz minunatia asta de salata cu pui la gratar, 1/2 avocado, rosii cherry si 1/2 castravete pe un pat sublim de rucolla.

#seara am fost efectiv prinsa intr-o alergatura, discutii interminabile si… faptul ca Zaraza a luat locul 1 la concursul de matematica #Eurojunior 💪💪💪incat nici foame nu mi-a fost. Ii ramasese Zarazei o mana (chiar o mana) de orez cu pui si legume pe care am devorat-o din 3 inghitituri (doar ca sa nu il arunc) si aia a fost masa de seara.

Am terminat cu succes cele 14 zile #farazahar si #faragluten!
Masa si darul, maine! Si nu, maine nu am de gand sa dau iama in paine si ciocolata! No way!20180125_234237


14 zile intensive. Ziua 13

20180124_213921

#Romanitza3.0 #14ZileIntensive #ziua13

Penultima zi, ultima suta de metri. Azi i-am dat si un boost cu 45 minute de banda la sala.
Am descoperit, finally, varianta de a impaca si capra si varza. Daca pana acum ma foloseam de scuza ca dimineata nu am timp cat e Zaraza la scoala, iar dupa-amiaza nu am cu cine s-o las, acum am solutia. Am gasit un centru unde Zaraza face gimnastica de 2 ori pe saptamana, iar eu fac cate ceva in timpul orei ei. Luni, #pilates si miercurea, ceva #cardio la sala.
La sala nu imi place, noroc ca am tv in fata benzii de alergat si azi m-am delectat cu #Khloe si al ei #RevengeBody. Ma enerveaza si antrenorii care casuna pe tine sa ii iei de personal trainer… ma simt ca o baba din aia care e agatata de gigolos 🤣🤣🤣
Anyway…

#micdejun iaurt cu banana si seminte de chia

#pranz somon la cuptor cu fasole verde si rucolla

#gustare inainte de sala- o rondea de orez integral cu o strelice de unt de arahide si putina dulceata de afine #farazahar.

#cina evident… #supa de pui.


14 zile intensive. Ziua 12

💪💪💪#Romanitza3.0 #14zileintensive #Ziua12
#donatordesange

Am un prieten nesuferit, peste poate de trufas, dar cateodata mai scoate si ceva bun din el. Chiar daca mi-a zis-o ca sa se mai laude putin, mi-a spus ca e #donator de #sange (gen, regulat). Si asta era o chestie pe care voiam sa o fac de mult timp, dar cum in ultimii ani mi se aprindeau luminitele fix cand luam un antibiotic, ori eram in timpul vreunui tratament stomatologic, mereu aveam cate un impediment. Dar de cand mi-a zis, am ramas pe ganduri…
Ei, uite ca astazi, nu am mai avut nicio scuza si am plecat catre centrul de donare si am facut o treaba buna.
Spre uimirea si bucuria mea, se mergea pe banda rulanta si am vazut diversi care veneau sa doneze. Foarte tare! Bravo, Romania!
Problema a fost ca micul meu dejun nu a fost indeajuns, cafea nu bausem si aveam tensiunea foarte mica. Asa ca o tanti doctorita di peste Prut m-a pus la punct foarte repede si cu mult calm: “Domnisoara (aici deja m-a cucerit), ori va duceti si mancati acum ceva dulce, un corn, un chec ceva, ori nu donati!”
Prima data am incercat s-o pacalesc, am mancat decat umplutura de la un sandvis, dar n-a mers, tensiunea mea era tot sub 10, asa ca am fost nevoita sa mananc o prajiturica gen checulet. Zic eu ca a fost pt o cauza buna. Desi ego-ul meu este stirbit un pic cu acest checulet ca nah… imi strica mie aici feng-sushi- ul meu de 14 zile, ma alin cu gandul ca sangele meu va salva poate pana la 3 vieti, eu avand grupa 0, fiind donator universal.
Donarea in sine a durat foarte putin, aveam flux mare, desi tot procesul cu inscriere, consultari, mancat, consultat iar, a tinut cam 1h45. Dar nici nu stiu cand a trecut timpul. Mi s-a facut putin rau dupa ce mi-a scos acul, imi venea sa vomit, dar m-a pus pe dreapta culcata, cu un picior flexat si mi-a spus sa respir adanc. Mi-a trecut in 5 minute fara alte efecte negative pe parcursul zilei.
Mi-a zis sa nu fac efort, insa am venit pe jos de la Victoriei pana pe Panduri, si n-am avut nici pe dracu’. Am facut vreo 12000 pasi astazi😉
Si cam asta cu aceasta zi minunata!

#micdejun iaurt grecesc cu 1/2 banana si seminte de chia (+ involuntar, niste pui cu branza dintr-un sandvis si 1 mini checulet)

#pranz pulpite de pui dezosate si fara piele cu #cartofidulci la cuptor, pe pat de #mache. Un deliciu!!!

#seara am avut un rdv de business asa ca am fost atat de prinsa in discutie incat am uitat sa fac poza la #salata cu brie pe care am mancat-o. Bine, si 2 wedges cu parmezan si usturoi! Am martori care pot interveni sa confirme 😂


14 zile intensive. Ziua 9

Azi a fost numai yam-yam-yam!!! (Cu exceptia umpluturii aleia de la Mc, care chiar a fost o greseala, nu m-a satisfacut!)

#micdejun o felie paine #faragluten, un ou fiert, telemea de capra, ardei gras si rosii cherry. De la 9 pana la 13 nu mi-a fost foame, zau!

#pranz doar umplutura de la Beef Wrap-ul ala de la Mc.

#gustare ora 17h30 1/2 avocado cu telemea de capra, rosii cherry, ardei, castravete, ardei iute si ceapa verde. Farfuria aia e mica, e de desert!

#cina hmmm… Tartar de ton cu avocado!!! Si cateva scoicute cu 2 cartofi prajiti ( 1 din poza si inca 1 pe care l-am furat cand nu se uita Diana Ionescu 🤣🤣🤣). Am gustat si din farfuriile comesenilor mei, o gurita de vita, o gurita de ton la gratar, o frunza de andiva, o gurita de cartof zdrobit…am martori ca a fost intr-adevar cate o gurita. Cumatra de mai sus m-ar da in gat imediat, parol!

Si am ajuns acasa… si pentru ca am rezistat voiniceste la chocolate cheesecake-ul comesenilor mei, ma delectai si eu acum cu 2 patratele de ciocolata #farazahar. Plm!

O mentiune de facut acum in a doua jumatate a parcursului este ca digestiv vorbind, totul merge ceas! Adica ma pun pe tron dupa aproape fiecare masa, ca o regina ce sunt👑! Doamne, ce sa vrei mai mult de la viata???
Maine… poate un live, sa gatim ceva impreuna??🍲🍲🍲
http://www.beingroma.com
Don’t forget to follow me on Instagram!
@Romanitza3.0


14 zile intensive. Ziua 8

Ok, astazi o sa va explic de ce azi am mancat cam toate leftovers-urile (resturile).
Nu sunt ecologista, nu triez gunoiul, las apa sa curga, poluez aerul mergand cu masina, nu sunt vegetariana, nu ii condamn pe aia de poarta blanuri (si probabil ca daca as primi vreuna cadou, as purta-o), si cu siguranta ignor cu buna stiinta ca ma imbrac cu haine fabricate in cine stie ce conditii, si cel mai posibil de catre copii de varsta lu’ fii-mea!
Da, imi asum toate astea si probabil multe altele! Dar in toata nenorocirea asta care zace in mine, s-a nascut un principiu, unul singur.
👉 Sa nu fac RISIPA DE MANCARE!
Imaginea copilului aluia murind/mort de foame cu vulturii asteptand hoitul, care a inconjurat planeta cu ceva ani in urma, m-a tulburat atat de tare incat si acum ma bantuie! In completarea acestei fotografii mi-a mai dat o palma si #VictorHugo cu al sau roman #Mizerabilii, roman care descrie atat de bine saracia si degradarea umana incat mi se pare cea mai mare batjocura pe care o pot aduce omenirii si naturii, aruncand mancare.
Doar atata pot sa fiu de #eco! Deocamdata!

#micdejun paine #faragluten cu crema de branza light, rosii cherry si ardei iute

#pranz supa phu phu, phi phi, pho pho, luata la pachet alalteri, portia lu’ cumatra! Si…o mana (mica) de home made cartofi prajiti…fii-mea face pijama party si nah…ce sa le fac daca nu cartofi…si nu, nu am rezistat! Nu e dulce si nu e nici gluten… nu se incadreaza tocmai bine in “intensiv”, dar macar nu va mint 🙂

#cina supa de pui facuta marti, data in fiert azi si a fost super buna! 🙂

Got to go…am de supravegheat doua caprite!!!


14 zile intensive. Ziua 7

#micdejun 2 felii paine #faragluten, unt de arahide si dulceata de afine #farazahar. Cel mai misto la aceste doua produse e ca sunt chiar naturale, fara indulcitori artificiali, in cazul dulcetei, doar fructoza din afine, evident.

#pranz supa de pui cu taietei de orez pe care mi-am luat-o ieri la pachet! Da, iau mereu la pachet, pentru ca mi se pare ca risipa de mancare chiar e bataie de joc contra naturii. Si am luat si jumatatea de portie curry cu pui a lu’ cumatra Diana Ionescu 🙂 Si cum lu’ Printi a mea ii era pofta de indian ca ar manca in fiecare zi curry, astazi, doar ce am trecut strada la Taj sa ne porcim cu niste sosulete.

#cina branza in sos de ceapa, legume picante si orez simplu.

La pranz am mancat o patratica, doar una, de ciocolata neagra #farazahar.

I’m half way there!! Yuhuuu🏋🏋🏋