Tu cat te iubesti?

20190331_160523

Zi de zi ma uit in oglinda si-mi fac cel putin un compliment. Oricat de nasoala ar fi ziua respectiva, ceva-ceva acolo tot gasesc sa apreciez.

E important sa imi reamintesc in fiecare zi cine sunt si cat valorez. Daca eu nu o fac, nici cei din jur nu o vor face. Acest “exercitiu” il fac de cativa ani buni. Cu timpul, am invatat sa ma accept si sa incerc sa ma “imbunatatesc” nu prin a calma efectele cu prin a trata cauzele.

Intotdeauna m-am plans ca obosesc repede, ca am probleme cu stomacul, ca retin apa, ca n-am destula energie, etc. Si intotdeauna faceam aceeasi greseala. Bagam carbuni pt balonare, laxative pt constipatie, suplimente pt energie, nu stiu cate pastile pt retinerea de apa…evident ca isi faceau foarte putin efectul si apoi mai rau ma dereglau.

20190331_161032

Acum cativa ani, prin 2015, am inceput sa invat despre ce inseamna sa mananc echilibrat, astfel incat sa nu mai ajung in situatia de a avea nevoie de toate medicamentele. Am mers si la nutritionist (in Paris), am inceput sa citesc foarte mult despre cum functioneaza psihicul nostru, am mers si la terapie pentru a putea sa inteleg tot ce se intampla in viata mea la vremea respectiva, si asta a fost cumva startul reconstruirii mele.

20190331_160441

Din 2017 am un nou ritual, timp de 30 zile, la inceputul anului, renunt la zahar! Foarte multi din ce ma urmaresc pe social media ma intreaba cat am slabit. Insa nu despre asta e vorba. Cele 30 zile fara zahar inseamna mai mult decat “o dieta”. Pentru mine e o provocare cu mine insami, un mod de a-mi depasi aceasta nevoie compulsiva de a consuma zahar, de cele mai multe ori pe un fond emotional.

Da, a trebuit sa accept ca aceste accese de mancat compulsiv se datoreaza unui dezechilibru emotional si hormonal. Frustrarile, stresul, grijile, toate complexele, lipsa de energie, toate astea duc la un dezechilibru in in spiritul si in corpul tau!

Odata cu aceasta acceptare vine dorinta de schimbare. Nu de schimbare a kg de pe cantar ci a kg de pietre care atarna in sufletul nostru.

20190331_160257

Curatirea trupului incepe odata ce iti faci ordine in ganduri, odata ce devii constient ca ceea ce consumi iti face rau! Da, e un drum lung, cu multe tentatii si multe alunecari, dar important e sa te ridici mereu si sa mergi mai departe. Sa iti doresti sa atingi un S de la Sanatate si nu un S de la small size.

20190331_160631

Sunt 4 ani de cand imi mentin o greutate relativ constanta.

Primul factor caruia ii datorez acest lucru e consumul redus de dulciuri (si bauturi dulci carbogazoase) si fast food! Am zis redus, nu exclus, asta insemnand ca mananc un fast food o data la 1-2 luni, dulce 1-2 ori pe saptamana (dar nu o juma’ de tava de prajitura), iar suc cu zahar aproape deloc. 1-2 pe saptamana ceva light.

Al doilea factor este gatitul echilibrat acasa. Imi place la nebunie sa gatesc. De la mancaruri traditionale la cele mai exotice feluri. Iar cum imi place sa gatesc si deserturi, incerc acum sa gasesc retete fara gluten si fara zaharΒ  cu ingrediente cat mai sanatoase.

Al treilea factor e mancatul putin seara. Sunt seri in care nu mananc delo, alte seri in care mananc un iaurt cu ceva sau beau un kefir, iar altele cand bag burta-n draci daca e vreo ocazie speciala. Nu refuz o masa copioasa cu prietenii si da, gust din toate… pe saturate. Noroc ca acuma sunt foarte ocupata si ne vedem rar :)))

Al patrulea factor e miscarea. Nu multa ca nu sunt fan sport, dar incerc un minim acolo cat sa ma simt in forma. La Paris mergeam foarte mult pe jos. Meseria imi cere o forma fizica buna si chiar un performance de al meu inseamna o sesiune de sport, da, dupa un program, sunt fleasca! Nu stau la microfon ca un casetofon.Β  Apoi, in fiecare zi merg pe jos. Dimineata si la pranz o duc si o aduc pe fii-mea de la scoala pe jos! Asta inseamna minim 4 km in fiecare zi. Iar de vreo 2 ani, am descoperit yoga. Pana de curand mai faceam acasa, acum merg la o sala. 1 data Pilates, 1 data yoga. Nu e mult, dar ma ajuta la postura, la problemele cu spatele, la flexibilitate si la relaxare.

Al cincilea si cel mai important factor este echilibrul emotional pe care incerc sa-l ating. Daca am o problema, nu disper. Deloc. Stiu sigur ca exista o solutie, asa ca ma pun frumos si ma gandesc la posibilele rezolvari. De cand a murit bunicul meu anul trecut, am devenit mult mai …relaxata. Am realizat ca unele lucruri nu tin de mine, oricat as vrea sa controlez tot. Lovitura a fost puternica pentru ca el a fost omul care m-a crescut, care m-a iubit neconditionat si care m-a invatat tainele scrisului si al cititului de la 4 ani, lucru care mi-a deschis poarta catre alte lumi, care mi-a dezvoltat imaginatia si care m-a adus unde sunt astazi. In fiecare saptamana primeam carti… si in fiecare zi, dulciuri. Probabil de aici aceasta asociere a dulcelui cu starea de confort.

20190331_160856

Acest echilibru emotional l-am atins dupa cativa ani buni de lupta continua cu mine, cu preconceptiile celor din jur, cu rautatile la adresa mea… am invatat sa ignor ceea ce imi face rau si sa absorb doar energia pozitiva. Ma uit in oglinda mult, si nu din vreo cauza narcisista (desi, uneori, o doza mica de narcisism nu strica). Am lasat in jurul meu doar oamenii care aduc vibratiile alea bune si i-am indepartat pe cei care incercau sa mi impuna cu forta punctul lor de vedere.

Dar da, poate ca sunt norocoasa. Sunt inconjurata de foarte multa iubire si de oameni care au crezut in mine chiar si atunci cand eu nu o faceam. Iar singurul lucru cu care ii pot rasplati e sa nu ii dezamagesc!

Dar au fost momente cand eram si singura, fara o mana care sa ma ajute, si cumva am gasit forta sa ma ridic. Acea forta e mereu copilul meu. Degeaba iti inveti copilul de bine, daca tu faci pe invers. Puterea exemplului este de necontenit. Iar asta ma motiveaza mereu. Sa fiu un exemplu pt fiinta de care sunt responsabila.

Cel mai important lucru? Sa ma simt bine in pielea mea! Sa nu ma stresez ca vai, merg la mare si mi se vede celulita…pfff, cui ii pasa??? Burtica? O am de cand ma stiu… daca mai sunt si balonata, ma duc la casa prioritara de gravide si nu mai stau nici la cozi in hypermarketuri:))) da, chiar o fac…:)))

Important e sa fiu energica, sanatoasa, intr-o forma buna, cu digestie ceas! Daca astea sunt, clar si exteriorul va fi exact cum trebuie! Cu pasi mici, dar siguri, ma indrept catre…cea mai buna versiune a mea, ca sa folosesc termeni la moda!

20190331_160716

N-am ajuns inca la “iluminarea” aia maxima, dar stiu sigur ca sunt pe drumul cel bun! Invat sa ma iubesc si sa ma accept! Nici nu imi inchipuiam cat de misto e sentimentul aste de eliberare

Vorba aia…cine are o problema…can kiss my big fat @ss!!!

xoxo

Photo credit: Uana Dumitrescu

Make up: Diana Ionescu

 

Advertisements

Devenim vegetarieni, dar devoram oameni!

Cand eram eu mica, la inceputul anilor ’90, razboiul din Cecenia era in plina desfasurare. De cand ma stiu, in paralel cu dimensiunea universului nostru (unde problemele noastre sunt de ordin “m-am ingrasat 5 kg si sunt in depresie ca n-am ultimul iPhone”), exista aceasta dimensiune a lumii unde oamenii traiesc o continua teroare, duc lupte la propriu ca sa castige efectiv o zi in plus.

Screenshot_20190403-115136_Samsung Internet

Photo credit: picture-alliance

Probabil ca aceasta obisnuinta de a vedea in permanenta la televizor razboi, foamete, nenorociri, ne duce catre o oarecare indiferenta involuntara.
Da, recunosc…acum nu deschid televizorul, nu ma uit la stiri de niciun fel si incerc sa evit sa privesc clipuri cu impact emotional precum cel de mai jos…, iar daca o fac, ma simt ultima egoista pentru ca in mod paradoxal ma simt mai bine, apreciind tot ceea ce am. Evident, in secunda urmatoare cad in extrema opusa si ma simt vinovata!
De multe ori ma intreb ce pot eu sa fac ca om, ca fiinta umana locuitoare a acestei planete? Sunt o materie neglijabila, nu pot sa opresc nici razboaie, nici sa eradic foametea din Africa…Screenshot_20190403-120026_Samsung Internet

Photo credit: Daily Mail

Treaba asta ma framanta de foarte mult timp si tot incerc sa ajung la o concluzie, cum sa nu ma mai simt atat de inutila, planetei, cum sa nu ma mai simt o ignoranta…
Singurul lucru pe care l am inteles e ca noi incercam sa vedem mereu cat mai sus, gen…”nu pot sa fac eu acte de caritate, sa faca aia cu bani”. Poate n-am 100 lei de donat, dar cu 1 leu de la mine, cu un leu de la tine, cu un leu de la el si cu inca 97 de oameni care dau doar 1 leu, se strang 100 lei!
Sau…”nu salvam noi mediul inconjurator, planeta se distruge de la poluarea alora mari”…well, oceanele sunt pline de ambalaje de plastic, de la noi, astia mici…

Devenim vegetarieni, dar devoram oameni.

Data viitoare cand suntem consternati ca in lumea a 3-a copiii sunt obligati la munca in conditii de lagar, ar trebui sa ne gandim cand cumparam #madeinbangladesh.

Screenshot_20190403-120201_Samsung Internet

Photo credit: The Guardian

Nu stiu prea multe si nu sunt nici vreo activista, dar stiu ca schimbarea incepe cu mine. De la multumirea si recunostinta pe care le simt in fiecare zi. Si cu putinul pe care incerc sa-l fac zilnic. Traim in socolul vitezei si al tehnologiei. E foarte greu sa nu o “comiti”, nici daca te duci in varf de munte,, dar fa-o cat poti de putin. Ofera ce poti, 1 leu=1 paine, refoloseste pungile de plastic. Chiar si o data daca o faci, deja sunt 50% mai putine pungi din partea ta, imagineaza ti daca am face o toti! Iar daca tot cumparam low budget fashion, macar sa donam hainele pe care nu le purtam unor oameni care au nevoie! Poate nu e cea mai fericita compensatie, dar macar e ceva mai mult decat nimic!

Nu, treaba asta nu opreste cu nimic raul din lume, dar diminueaza din raul nostru involuntar, si vreau sa raman optimista si vreau sa cred ca binele se propaga si intr-un viitor utopic (foarte indepartat), actiunile noastre de bine vor avea si…reactiune, gen, eu vad cu ochii mintii cum atomii albi de bine dizolva atomii negri de rau…:)
Karma-ajuta!


Vulnerabila?

1553254790633

Tot ce am visat de cand eram mica..se intampla acum! Fix acum! Si pentru prima data dupa foarte mult timp, traiesc prezentul.

Ultima data cand am trait euforia asta a fost cand am intrat la facultate. Renuntasem la prima facultate in anul 2 pentru mirajul strainatatii! Asta se intampla prin 2007-2008.
Am plecat cu o valijoara de haine sa cuceresc Parisul dar pe atunci nu eram destul de coapta sa inteleg ca munca incepe de jos, asa ca m-am cam speriat de munca si m-am intors repede in tara.
Tin minte si acuma ca si cand ar fi fost ieri… m-am intors joi dimineata cu autocarul, dupa ce statusem un timp la Paris, in 7-8 metri patrati dormind pe o saltea langa un wc, iar ulterior la metrou..

Luni era admiterea la Regie, iar eu habar nu aveam nici in ce constau examenele, care au fost vreo 3 la numar…literatura romana, analiza de film si proba practica. La romana, ca la romana..nu trecuse mult timp de la bac si inca aveam materia proaspata in minte, am rasfoit o carte de comentarii de a 12-a…dar la analiza de film, ce era sa scriu? Proba practica? Dumnezeu cu mila…
De vineri si pana luni am stat la cumatra mea la Bucuresti, am luat legatura cu o alta prietena care trecea deja anul 2, mi-a dat niste notiuni in mare, dar nah, aveam 3 zile de pregatit 3 examene. In afara de cel care avea sa-mi fie sot un an mai tarziu, nu a stiut nimeni.
Mai facusem tam-tam cu vreo 2 ani in urma ca dau la actorie si am picat…
A trecut examenul la romana, a trecut si cel cu analiza de film…acuma venea proba practica…
Mi s-a dat o imagine, iar in jurul acelei imagini trebuia sa construiesc ideile principale ale unui film. Cele 5 ritmeme, cum aveam sa aflu mai tarziu.
Nu aveam nici un fel de notiune cinematografica, mai regizasem niste scenete prin liceu, dar pe camera nu pusesem mana vreodata.
Stiam ca daca incerc sa par vreo cunoscatoare si sa incerc sa folosesc ceva termeni de specialitate pe care oricum nu ii intelegeam, o sa ma fac de rahat, asa ca pur si simplu am inchis ochii si am descris comisiei ce vad eu cu ochii minti. Am descris imagini, stari, decor, miscari, ganduri, vorbe…
Bineinteles, am adus imaginea la mine si am plasat-o intr-o intamplare personala si totul a venit destul de natural…
Nu, n am luat vreo nota maxima…si nici printre primii n-am intrat. Am luat 6 la proba practica si mai tarziu am aflat de la prof ca am avut noroc ca le am cu limbarita si ca am vorbele la mine, ca treaba pe care am facut-o la examen a fost ca citirea unui roman, in nicium caz un moment cinematografic unde evident, starile, sentimentele nu trebuiau descrise prin cuvinte ci prin actiuni, daaaaar…am reusit sa ii duc in lumea aia si am reusit sa le transmit emotia personajelor. Am intrat chiar penultima …
Am intrat pentru ca am lasat scutul jos si m-am aratat pe mine, fara sa incerc sa impresionez prin ceea ce nu sunt…mi-am pus sufletul pe tava in fata lor, lasandu-mi vulnerabilitatile la vedere.

Cu 2 ani inainte, cand dadusem la actorie, m am dus ca Xena la razboi, in armura de fier si cu scutul in fata. Am pregatit materiale date de profesori, si nu alese de mine, m-am dus si cu ifose si cu figuri si tot ce am facut a fost sa interpretez niste texte la care eu nu-mi adusesem nicio nota personala, nu creasem nicio emotie. Fugeam mereu de treaba asta, chiar si in muzica, evitam cantece care se potriveau cu ceea ce se intampla in viata mea ca nu cumva sa isi dea lumea seama…mereu trebuia sa par altceva. De ce??
Dupa ani de munca cu mine insami, dupa ani de autocunoastere si auto reeducare, am descoperit ca de fapt imi era teama sa arat lumii slabiciunile mele, astfel sa nu devin o tinta vulnerabila pe care sa o atace pradatorii (de orice fel).
Da, aveam complexe, frustrari, slabiciuni care mai de care… si pe toate am incercat sa le maschez sub acea armura de fier pe care o afisam…
Dupa acea “demascare” de la admitere, am continuat acest exercitiu de…dezbracare, ca sa-i zic asa, dar nu-mi iesea tot timpul. Abia in anul 4 am reusit sa ajung la nivelul ala de a nu mai simti teama aia de goliciune…asa de intens. Abia in anul 4 am auzit o vorba buna de la profu’ Visarion…a zis ca mi-a luat cam mult, dar a meritat :))

Stiti visele alea cand n-ai haine pe tine? Si te duci undeva si esti inconjurat de o multime de oameni? In copilarie, la mine era vis recurent si mult timp dupa…
Am depasit cu adevarat aceasta stare de teama abia dupa ce am absolvit Facultatea de Teatru de la Paris… acolo am invatat cum sa caut in mine emotia si cum s-o pun in personaj, cum sa transmit trairile mele prin actiunile personajului. Practic, trebuia sa-mi las toate vulnerabilitatile la vedere…
Asa am avut curaj un an mai tarziu sa incep sa scriu… being Roma… hardest role to play, pentru ca niciun un rol nu e mai greu decat acela de a fi tu insuti, oricat de paradoxal ar parea.

In ultimii ani am fost pusa la incercare din toate punctele de vedere. Dar am lasat toate gloantele sa treaca prin mine, fara sa mai indur presiunea scutului protector.

Azi traiesc un alt vis, sunt din nou boboaca…un late bloomer. Lucrez la primul meu album, deja primele piese sunt gata, alte 5-6 in lucru, altele in stadiu de idee…dar fiecare piesa este o particica din mine, fiecare este o vulnerabilitate a mea, dar azi nu imi mai este teama. Pe masura ce mai scriu o piesa, simt cum inlatur inca putin din invelisul meu dur.
Iar magia se intampla acum cand vad cum de la o idee, ia nastere un intreg cantec…nu lansarea e momentul cel mai important, ci aceasta calatorie a creatiei, oamenii de la care invat zi de zi cate ceva, limitele pe care le depasesc in fiecare zi, ci asta e, prezentul de care eu ma bucur si il traiesc la maxim. Si toate astea pentru ca profit de vulnerabilitatea mea sa scriu piese care vin natural, fara sa incerc sa le mai maschez!

Da, sunt vulnerabila… dar acum asta e puterea mea!:)

Photo credit: Uanna Dumitrescu

Make up: Diana Ionescu

 


Striga cu mine!

Anul trecut pe vremea asta ma pregateam de primul casting la Vocea Romaniei.
Treceam printr-o perioada foarte grea, cu nicio viziune asupra viitorului. Teoretic, ma mutasem in Romania, dar faceam naveta saptamanal la Paris. Nu eram hotarata daca sa raman aici sau sa ma intorc la Paris. Drumurile ma omorau, nici starea de spirit nu era una buna, problemele personale aproape ca ma doborasera, dar inca mai era ceva care ma tinea pe linia plutire. Muzica. Cumva, era cea mai buna terapie.

Proiectul Vocea Romaniei m-a tinut in alerta pana in vara la blind-uri, cand probabil am trait unul din cele mai intense momente din viata mea. E greu s-o faci sa sune altfel decat un cliseu, dar asa e! E greu sa descrii cum inima ti-o ia la trap, cum iti coboara in stomac, cum simti fiori pe sira spinarii si cum fiecare por si celula din tine se activeaza ca tu sa intri in cantecul ala cu toata fiinta ta si sa transmiti emotia pe care tu o resimti. Si da, cam de fiecare data mi se intampla treaba asta, oricata experienta as avea pe scena. E sentimentul ala intre agonie si extaz. Adrenalina. Si da, sunt dependenta de adrenalina. Sa simt ca traiesc. Si pe scena simt ca traiesc in cel mai orgasmic mod posibil :).

In iulie a inceput marea aventura in echipa lui Tudor Chirila. Cat am invatat in toate lunile care au urmat, nu am invatat in 30 de ani! Cumva, am prins curajul ala dupa care am tanjit mereu. Tudor a fost mai mult decat un antrenor, de la Tudor am invatat ca orice ar fi, trebuie sa mergi pana la capat, sa indraznesti sa vezi peste limite. Sa o faci cum vrei tu, sau sa nu o mai faci deloc. Si cel mai important, mi-a dat impulsul sa vreau mai mult!

Cand am ajuns in semifinala am avut cea mai mare surpriza a vietii mele. Alex Tomulescu, managerul Loredanei (si nu numai), era interesat sa lucreze cu mine! Wow! Da! πŸ™‚ toata munca si implicarea mea de la Voce au fost rasplatite cu mai mult decat un trofeu. Premiul meu e pe termen lung πŸ™‚ Tot ce am visat o viata, acum se intampla!

Nici nu s-a terminat bine anul ca deja planul era pus la bataie. Proiect nou, band nou, vise infinite. In ceea ce priveste band-ul, nu cred ca isi imagineaza cineva cat de greu e sa aduni la un loc oameni buni. Buni din toate punctele de vedere. Oameni cu care sa rezonezi, care sa iti inteleaga viziunea si care sa transpuna pe muzica ideile tale cele mai nebunesti. Dar pentru ca sunt nascuta sub o stea norocoasa (sau cum zice mamaie, am mancat rahat cand eram mica…la propriu), mi-am gasit cei mai tari baieti pe care soarta putea sa mi-i scoata in cale.

Cand am plecat de la Paris si i-am lasat in urma pe baietii mei de acolo, mi-am lasat acolo si o parte din mine. Au fost a doua mea familie. Cu ei am ras, cu ei am plans, cu ei am creat cele mai misto amintiri. Sa ai siguranta ca cineva iti tine spatele, ca e acolo si te ridica cand cazi, la propriu si la figurat, ca stie cum sa te ajute sa evoluezi nu prin critica ci prin vorba buna sau ca iti gaseste dintele ca te-ai lovit cu microfonul in gura si a sarit ca un purice!…(alta poveste, alta zi):))))), asta inseamna un band, un intreg. Toti pentru unul si unul pentru toti. George, Ionel, va multumesc pentru tot ce m-ati invatat, pentru ca imi sunteti prieteni si pentru tot ce am trait noi impreuna! πŸ™‚

Dar uite ca cineva, acolo sus, ma iubeste, si mi-a scos in cale oameni la fel de misto. Vorbim aceeasi limba si asta e tot ce trebuie!

Am inceput munca imediat dupa revelion. Eu am inceput sa scriu si sa lucrez pentru prima data intr-un mediu profesional la piesele mele. Nu as mai iesi din studio. Sunt fascinata de magia nasterii unui cantec. Dar pana sa fie gata primul meu single, ca sa ne incalzim un pic si sa ne gasim stilul, am inceput sa ne jucam cu niste cover-uri pe care am incercat sa le aducem la noi, in viziunea noastra! Si uneori am indraznit sa vedem dincolo de limite. Si uite asa a iesit cover-ul de mai jos!

Si nu, nu imi vine sa cred cate se pot intampla intr-un an! Dar de un an, doar pe asta m-am concentrat, am lasat distractiile mai deoparte (si calatoriile dese), si am avut un singur tel. Sa fac muzica, muzica pe care o vreau eu, chiar daca o sa o cant eu singura pe plaja pana cand o sa am ocazia sa o arat lumii intregi!

Una din lectiile pe care le-am invatat cat am stat peste hotare e sa inteleg ca diversitatea e cea care ofera culoare intregii lumi. Dar diversitate nu inseamna ca suntem diferiti. Lumea e la fel peste tot, doar perspectiva e cea care face diferenta. Acelasi lucru e vazut de 1000 de oameni si fiecare il vede diferit, desi el e acelasi. Asa e si cu muzica πŸ™‚

Dragii mei, fara prea multe alte vorbe, faceti cunostinta cu baietii mei talentati care au reorchestrat piesa de mai jos asa cum nu cred ca s-a gandit cineva vreodata:)

(de la stanga la dreapta)
Vali– chitara
Toma– baterie
Fane– clapa
Victor– bass

Si…subsemnata la vorbitor πŸ™‚

Romanita


Perspective. #10yearchallenge

Astazi pe social media ne-am scos singuri la tabla la lectia de istorie. La propria istorie. Adica ne-a cam trecut anul 2009 prin fata ochilor, iar eu una, personal am retrait intens niste amintiri foarte misto!

2009. 22 ani. Anul I de facultate in plina desfasurare. 82kg. Nunta. Copil pe drum.

Cam astea ar fi fost titlurile capitolelor care mi-au marcat anul de gratie 2009. Nici nu am realizat pana sa ma apuc de scris cat de mult a insemnat pentru mine 2009. Probabil voi repeta destul de mult 2009 pe parcursul acestui post πŸ™‚

22 ani. Si 1000 de vise. Eram in anul 1 la Regie, invatam sa transmit lumii intregi ceea ce aveam de spus. Invatam ca pot sa-mi construiesc lumea mea asa cum o vad eu. Muzica lipsea din viata mea. Inca eram obsedata ca in muzica pot reusi doar daca ma incadrez in niste standarde impuse de turmele superficiale din showbusiness.

_mg_2443

(mi-a luat ceva pana am gasit o poza acceptabila cu mine la multe kg) πŸ™‚

Acum descopeream alte pasiuni. Eram fascinata de montaj, de actorie, de aceasta lume pe care puteam sa o creez, sa o controlez si sa o redau fix in culorile pe care eu le vedeam.

82 kg. Cu atat am inceput anul 2009. Si aveam de gand sa fiu printesa la nunta mea asa ca mi-am pus ambitia undeva prin luna martie si pana in iulie am slabit vreo 22 kg. Wow si nu prea wow. Am ales o metoda neortodoxa care a implicat pastile periculoase cu sibutramina care mi-au inhibat apetitul. Pe langa kg pierdute, m-am ales si cu o anemie (pe care am descoperit-o ceva mai tarziu, cand am ramas gravida). Da, la 22 ani voiam sa fiu o mireasa frumoasa si slaba. Dar, desi eram slaba, tot nu eram multumita, tot ma uitam in oglinda si ma vedeam la fel de grasa. Pentru ca oricat as fi fost fost de slaba, problema nu era la kg ci in felul in care motivam dorinta de a le pierde. Nu voiam sa pierd kg ca sa fiu sanatoasa si sa reduc riscul aparitiei unor boli precum diabetul sau bolile cardiace. Voiam sa fiu slaba pentru ca la vremea respectiva credeam ca valoarea unui om sta doar in aspectul fizic.

roma_trip_3_web

-22 kg fix de ziua mea. 22.

Nunta a fost aproape asa cum am vrut. Cand spun aproape…exagerez πŸ™‚ Din ce am vrut eu, pe gustul meu au fost doar locatia, rochia si… mirele πŸ™‚ in rest, cam fiasco. Confirmari care n-au venit, datorii peste datorii si un tort patrat de am crezut ca lesin cand l-am vazut. Repet. 22 de ani πŸ™‚

nunta_roma&tavi_86

(trebuie sa ma laud ca buchetul e facut de mine)

Dar 2009 a fost si un an al miracolelor. Inca din 2007 am fost diagnosticata “sterila”. Mi s-a spus ca nu pot avea copii decat daca incerc o operatie la trompe. Miracol sau coincidenta, la o luna jumate dupa nunta, in luna de miere (care a durat un weekend ca mai mult nu ne permiteam), am ramas gravida! Am descoperit fix pe 1 octombrie, aveam in jur de 5 saptamani de sarcina si banuiam o criza de fiere sau o indigestie. Imi aduc aminte perfect ziua aia. Am mers sa fac ecografie la fiere si am descoperit minunea. Mai mai sa ma cert cu doctorita ca sunt pietre la fiere:)). In ziua aia m-am lasat de fumat.

imag0014

(da, asa aratam eu gravida in 5 luni, una din cele foarte putine poza cu mine gravida)

Dupa 10 ani

2019 abia a inceput. Dar da, aceasta decada a fost una extrem de intensa! S-a nascut fiica mea, am schimbat 6 locuinte, am terminat doua facultati, am plecat la Paris cu 50 euro in buzunar, am vrut sa devin patisier dupa ce am terminat teatru, am facut baby sitting la evrei ca sa ma ajung cu banii de la o luna la alta, am cantat rock si apoi folclor, am calatorit in locuri pe care doar le-am visat, mi-am sarbatorit ziua oficial in fata primariei generale din Paris, am cunoscut mii de oameni, mi-am facut zeci de prieteni, am citit zeci de carti si am vazut mai putine filme, am facut din visul meu de a canta si o sursa de venit, am trait momente de neuitat alaturi de prieteni si familie, l-am pierdut subit pe bunicul meu (omul caruia ii datorez tot ceea ce sunt astazi), am divortat, am suferit si am iertat, m-am maturizat si am realizat ca valoarea mea ca om nu e data de ambalaj ci de continut, am invatat sa ma iubesc si sa ma accept, mi-am descoperit vocea si am invatat sa o controlez (la propriu si la figurat) si am invatat sa nu las partile negative ale vietii sa ma doboare ci sa le iau ca pe niste lectii, am invatat cand sa pun virgula si cand sa pun punct. Si apoi din nou cu alineat.

Si apoi am invatat ca o casnicie nu inseamna o hartie, iar o familie nu e definita de acelasi nume. Am pierdut un sot, dar am recastigat un partener pe care ma pot baza oricand am nevoie, un coechipier care e alaturi de mine, iar impreuna crestem rodul iubirii noastre. Nu, nu reincalzim ciorba, facem alta de la inceput, dupa o reteta noua πŸ™‚

Da, in aceasta decada am invatat, am descoperit, si am aflat ca si atunci cand nu mai pot, mai pot un pic:)

Azi, 2019 abia prinde contur, dar se anunta noi capitole, noi provocari, noi aventuri. Cel mai important? Sa raman autentica si asumata pentru ca la un moment dat si cel mai puternic machiaj tot va curge, mastile tot vor cadea, iar cu cat raman mai mult in pielea unui personaj creat, cu atat mai mult ma pierd si uite cine sunt! Nu, nu sunt perfecta, dar sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce sunt!

img-20181229-wa0011

O poza cat o mie de cuvinte!

photo credit: Uanna Dumitrescu

 

 


Perspective (1) Vocea Romaniei

Ma uit in oglinda si ma ciupesc ca sa realizez ca tot ce se intampla este real. Si nu, nu o spun dintr-o falsa modestie! Si nici nu incerc sa va impresionez cu vreo poveste cenusareasca.
Sambata seara mi s-au inmuiat genunchii urmarind prestatia mea de la Vocea Romaniei. Atatea cuvinte frumoase din partea antrenorilor, atatea aprecieri…iar de la Tudor, mentorul meu, si de la doamna Dutescu, antrenorul nostru vocal, am invatat in cateva luni cat n-am invatat o viata.

Am ajuns in acest concurs fiindca aveam nevoie de un scop, de un motiv de care sa ma agat ca sa ma ridic si sa merg mai departe. Vocea Romaniei s-a nimerit in viata mea fix cand aveam nevoie mai mare.

Viata te loveste atunci cand te astepti mai putin, iar 2018 mi-a adus cele mai mari schimbari… insa Vocea Romaniei a fost colacul meu de salvare. Aveam nevoie de incredere si de curaj sa-mi asum cine sunt.

De la Tudor invat in fiecare zi sa-mi caut vocea, vocea mea, din toate punctele de vedere. Si invat de asemenea sa cred in mine! Si sa cred ca e mai important sa fiu imperfect de autentica decat o copie perfecta. Este cea mai frumoasa calatorie pe care am parcurs-o, alaturi de cei mai misto oameni! Ma bucur de fiecare etapa si nu ma gandesc nicio clipa cat de departe voi ajunge. Tot ce imi doresc e ca echipa Tudor sa fie mereu la inaltimea precedentilor si sunt sigura ca oricare dintre noi merge mai departe va face o treaba nemaipomenita!
Acum ma concentrez doar sa pregatesc un moment care sa ajunga la inimile voastre si sper sa nu va dezamagesc.

N-am simtit niciodata atata energie pozitiva ca in aceste ultime luni. Citesc cu mare bucurie fiecare mesaj, fiecare comentariu si fiecare gand bun! Conteaza mult pentru mine sa stiu ca sunt oameni care apreciaza ceea ce fac si va multumesc din suflet ca ma sustineti, ca sunteti alaturi de mine in aceasta minunata aventura.

Cea mai importanta lectie pe care o invat la Vocea Romaniei este aceea de a accepta cine sunt si de a avea curajul sa-mi deschid sufletul in fata voastra.
Aici nu conteaza ca am 5 kg in plus sau ca mi se vede gusa din profil. E doar o chestiune de perspectiva. Nu conteaza decat ceea ce fac pe scena si ceea ce transmit! Punct.

Photo credit: Uanna Dumitrescu

IMG-20181126-WA0001


Delicios de ieftin (partea a 2-a). Mic dejun si gustarea de dimineata.

20180116_105518

Cu siguranta, nu am avut vreo revelatie si n-am descoperit apa calda, dar cateodata parca ne scapa fix ceea ce e evident.

Azi nu ma mai pierd in detalii si o sa incerc sa fiu mai precisa in scriere, desi, God knows, imi place sa ma intind la vorba πŸ™‚

Micul dejun

Stim cu totii ca micul dejun este cea mai importanta masa a zilei. O spun doctorii, o spun coach-ii, o spune toata lumea. Si sunt de acord. Un mic dejun consistent e boost-ul de care am nevoie, mai ales daca am o zi plina, adica asa cum sunt cam toate zilele mele.

Hai sa vedem posibilitatile. Pot sa mananc acasa sau pot sa imi iau de pe drum. Sa ne intelegem, astea sunt variantele rapide, ieftine si relativ echilibrate.

Ce mananc acasa?

1. O banana smacluita cu unt de arahide (fara zahar) si o cafea.

Iti tine de foame cel putin 3 ore si e chiar e indicat sa ai o gustare intre mic dejun si pranz.

Cost:

1 banana = 1 leu (maxim)

Unt de arahide (2 lgt. max)= cam 0.70 lei (1 borcan de la Solaris ma tine cam 4 saptamani si mananc de cel putin 3 ori pe saptamana, asta inseamna 12 portii, la aproximativ 8.5 lei borcanul).

1 cafea- facuta in casa= 0,5 lei

Total: 2,20 lei mic dejun

20181115_155301

2. Iaurt cu miere si seminte/nuci/banana/afine.

Iaurtul ma ajuta extrem de bine la digestie, mai ales in perioadelecand nu apuc sa dorm cat trebuie.

Cost

1 iaurt= preturile variaza, hai sa facem o medie de 1,30 lei (eu de exemplu, mananc grecesc, si daca merg la Lidl, e mai ieftin decat Olympusul de la Mega, dar ideea e ca un iaurt normal will do the job).

1 lgt. miere= Β 0.5 lei. Β 1 borcan de 800 g costa cam 25 lei- il iau direct de la producator. Cautati in piata sau vecini pe scara, sigur e cineva care se ocupa cu mierea. In 800 g, ai cam 50 de portii, groso-modo.

Seminte/nuci/banana/afine- preturile in functie de gust. De la miez de seminte de floarea soarelui pana la nuci macademia. Eu ma inteleg foarte bine cu mix-ul de la Lidl, are 100g, asta inseamna 4 portii, si e undeva la 4 lei, asta inseamna 1 leu pe portie. 1/2 banana= 0.5 lei, afinele probabil ceva mai scumpe, dar foarte sanatoase. Chia e iarasi o varianta mega misto si ieftina.

Cost total: aprox 3,5Β lei

20180123_204201

3. Rondele de orez cu dulceata fara zahar (sau cu zahar)

Rondelele de orez (eu iau chiar brun sau amestec de cereale integrale) mi se par cea mai buna alternativa la paine. Eu cumpar foarte rar paine, mananc maxim 1 data pe saptamana paine. Poate nici atat. Insa rondelele de orez sunt minunate. Crocante, sanatoase si ieftine. 1 pachet de 15 rondele costa intre 2.5 lei si 4 lei, asta inseamna o medie de 0.25 lei o rondea. Mananc doua la micup dejun, asta inseamna 0,5 lei. Da, probabil ca iese mai scump ca o franzela, dar aia chiar nu o mananc! E buna, imi place, e nesanatos de gustoasa, dar ma constipa!

Dulceata fara zahar gasiti cam peste tot. In jur de 13 lei borcanul mititel si mancati cam de 7-8 ori maxim din ea. Asta inseamna o medie de 1.5 lei pe portie. Daca ai furnizor de dulceata gratuita (ca in cazul meu), atunci si mai bine!

Cost total : 2.5 lei

20181115_161946

4. Oua cu rosii (ardei, castravete sau ridichii), branza si paine expandata din tarate

Daca n-am timp sa mi fac dimineata ochiuri, fierb de seara oua. 1 ou e de ajuns, daca mananc si gustare dupa 3 ore.

1 ou= 0.7 lei

1 rosie/ardei/castravete/ridichii= depinde cum e piata la voi, dar mai mult de 0.7 lei nu ajunge

Branza= aprox. 50 g= 1leu (20 lei/kg)

2 felii de paine expandata din tarate= 0.30 lei (o punga cu 15 felii parca, e 2 lei).

Cost total: Β 2.70 lei

20180120_111648

5. Omleta cu legume (si paine, rondele, ce vreti voi)

E ridicol de simplu sa faci o omleta. Bati 2 oua, arunci o mana de ardei gras tocat rapid, sau o mana de rucola, sau o o felie de carnita bucatele, perpelita inainte, sau niste frimituri de branza sau cateva ciuperci (proaspete sau din conserva), si gata omleta.

2 oua= 1,4 lei

Umplutura= 1 leu

Paine/rondele= 0,5 lei

Total: 2.9 lei

6. Rondele de orez cu rosii si branza (sprinkled cu niste buruieni aromate precum busuioc sau oregano).

Rondele- 0,5 lei

Rosii- 1 leu

Branza- 1,5lei

Total: 3 lei

7. Felii de paine din secara expandata/extrudata (stiu ca suna foarte fancy, dar e 1,82 punga, so…nu e highclass, mai ales ca arata ca o hartie igienica din aia cenusie care te zgarie…pe creieri) + guacamole (avocado, rosii, ceapa, lamaie)

Felii secara- 0,4-0,6 lei

Guacamole/portie= 4 lei (1 avocado= 6 lei, o rosie-1 leu, ceapa si lamaie= 1 leu= 8 lei/2 portii)

Total: 4,6 lei (mai scump, ca nah, mananci avocado).

20181115_161858

8. Paine prajita cu unt si cafea/ceai. Din cand in cand ne porcim cu paine la micul dejun. Iau neagra cu seminte si o prajesc.

2 felii paine- 0,4 lei- 0,8 lei

Unt/ pers. = 0.75lei (aprox. 10 lei/200g, 15g= aprox. 0.75 lei)

Total 1,50 lei +cafea= 2 lei (si e probabil una din cele mai gustoase variante).

10. Sandwish cu muschiulet si cascaval afumat (sau unt cu cascaval). Iar daca ai sandwich maker, ai orgasm culinar asa de dimineata ca sa incepi ziua bine.

2 felii de paine= 0.8 lei

1 felie muschiulet(mezel bun)= 0,7 lei

1 felie cascaval= 1 leu (asta e mai scump decat carnea)

Total 2,5 lei

La toate variantele adaugam 0.5 lei pt cafea sau 0,25 pentru un ceai.

Astea sunt exemplele care mi-au venit in minte. Acum hai sa vedem cat ne costa sa mancam in oras micul dejun.

Sa incepem cu ceva ieftin

1. Un covrig si o cafea de la aparat- 2,5 lei – dar nutritional vorbind, aportul e 0.

2. Un produs de la patiseria din statie si o cafea din colt= 4,50 lei, dar daca mananc in fiecare dimineata merdeneaua…hmm…not good.

3. Banana bread/croissant/cookie and a long black= minim 13 lei (in cafenele cu barista). Imi place sa iau micul dejun la Drip pe 11 iunie sau la Emozia la Unirii, dar imi place s-o fac din placerea de a iesi din rutina si nu sa devina o rutina. Plus ca zaharul nu imi tine de foame. Prefer treaba asta ca un rasfat ocazional la gustarea de la 10 sau 16.

4. Omleta si cafea in localuri gen Shift = minim 20 lei. Si asta daca imparti omleta cu cineva ca intr-adevar e imensa.

Treaba asta cu mancatul de la supermarket sau de la patiseria din colt poate continua lung si bine, dar ati prins ideea ca daca vrem ceva echilibrat, ieftin si rapid, nu ne ia mai mult de 5 minute acasa.

Cat despre gustarea de la ora 10, incerc sa variez in functie de ce am mancat de dimineata. Cateodata se intampla sa trec peste, dar evident mananc mai mult la pranz si ma umflu ca mananc si repede de foame.

-1 mar mare sau alte fructe de sezon

-1/2 kefir cu 1 biscuit fara zahar

– o mana de seminte/mix nuci

– ceva dulce daca am o zi activa, gen o prajiturica sau biscuiti pe care ii fac in casa cu fii-mea

– 1 iaurt cu 1lgt. miere

– 1 baton raw de 25g de fructe uscate (fara zahar)

– 1 rondea de orez cu unt de arahide si un strop de miere.

Si ca sa inchei aceasta a doua parte va las o reteta de painica proteica si plina de fibre, numa’ buna de intins pe ea ce va pofteste inimioara.

2 oua

1 iaurt

6-7 linguri de tarate

1/2 lgt. praf de copt

Simplu. Le amestecati, le puneti intr-o tavita intinsa (cam de 25/15 cm) pe hartie de copt si o dati la cuptor pana cand se rumeneste deasupra. Se mentine buna intr-o caserola etans la frigider cam 3 zile. Daca o lasati afara, prinde mucegai repede.

20180117_094628

In curand cu partea a 3-a despre cat costa mancarea gatita, de pranz si cina, delicios de ieftina.

Va urma! πŸ™‚