Tag Archives: romanita vocea romaniei

Tu cat te iubesti?

20190331_160523

Zi de zi ma uit in oglinda si-mi fac cel putin un compliment. Oricat de nasoala ar fi ziua respectiva, ceva-ceva acolo tot gasesc sa apreciez.

E important sa imi reamintesc in fiecare zi cine sunt si cat valorez. Daca eu nu o fac, nici cei din jur nu o vor face. Acest “exercitiu” il fac de cativa ani buni. Cu timpul, am invatat sa ma accept si sa incerc sa ma “imbunatatesc” nu prin a calma efectele cu prin a trata cauzele.

Intotdeauna m-am plans ca obosesc repede, ca am probleme cu stomacul, ca retin apa, ca n-am destula energie, etc. Si intotdeauna faceam aceeasi greseala. Bagam carbuni pt balonare, laxative pt constipatie, suplimente pt energie, nu stiu cate pastile pt retinerea de apa…evident ca isi faceau foarte putin efectul si apoi mai rau ma dereglau.

20190331_161032

Acum cativa ani, prin 2015, am inceput sa invat despre ce inseamna sa mananc echilibrat, astfel incat sa nu mai ajung in situatia de a avea nevoie de toate medicamentele. Am mers si la nutritionist (in Paris), am inceput sa citesc foarte mult despre cum functioneaza psihicul nostru, am mers si la terapie pentru a putea sa inteleg tot ce se intampla in viata mea la vremea respectiva, si asta a fost cumva startul reconstruirii mele.

20190331_160441

Din 2017 am un nou ritual, timp de 30 zile, la inceputul anului, renunt la zahar! Foarte multi din ce ma urmaresc pe social media ma intreaba cat am slabit. Insa nu despre asta e vorba. Cele 30 zile fara zahar inseamna mai mult decat “o dieta”. Pentru mine e o provocare cu mine insami, un mod de a-mi depasi aceasta nevoie compulsiva de a consuma zahar, de cele mai multe ori pe un fond emotional.

Da, a trebuit sa accept ca aceste accese de mancat compulsiv se datoreaza unui dezechilibru emotional si hormonal. Frustrarile, stresul, grijile, toate complexele, lipsa de energie, toate astea duc la un dezechilibru in in spiritul si in corpul tau!

Odata cu aceasta acceptare vine dorinta de schimbare. Nu de schimbare a kg de pe cantar ci a kg de pietre care atarna in sufletul nostru.

20190331_160257

Curatirea trupului incepe odata ce iti faci ordine in ganduri, odata ce devii constient ca ceea ce consumi iti face rau! Da, e un drum lung, cu multe tentatii si multe alunecari, dar important e sa te ridici mereu si sa mergi mai departe. Sa iti doresti sa atingi un S de la Sanatate si nu un S de la small size.

20190331_160631

Sunt 4 ani de cand imi mentin o greutate relativ constanta.

Primul factor caruia ii datorez acest lucru e consumul redus de dulciuri (si bauturi dulci carbogazoase) si fast food! Am zis redus, nu exclus, asta insemnand ca mananc un fast food o data la 1-2 luni, dulce 1-2 ori pe saptamana (dar nu o juma’ de tava de prajitura), iar suc cu zahar aproape deloc. 1-2 pe saptamana ceva light.

Al doilea factor este gatitul echilibrat acasa. Imi place la nebunie sa gatesc. De la mancaruri traditionale la cele mai exotice feluri. Iar cum imi place sa gatesc si deserturi, incerc acum sa gasesc retete fara gluten si fara zaharΒ  cu ingrediente cat mai sanatoase.

Al treilea factor e mancatul putin seara. Sunt seri in care nu mananc delo, alte seri in care mananc un iaurt cu ceva sau beau un kefir, iar altele cand bag burta-n draci daca e vreo ocazie speciala. Nu refuz o masa copioasa cu prietenii si da, gust din toate… pe saturate. Noroc ca acuma sunt foarte ocupata si ne vedem rar :)))

Al patrulea factor e miscarea. Nu multa ca nu sunt fan sport, dar incerc un minim acolo cat sa ma simt in forma. La Paris mergeam foarte mult pe jos. Meseria imi cere o forma fizica buna si chiar un performance de al meu inseamna o sesiune de sport, da, dupa un program, sunt fleasca! Nu stau la microfon ca un casetofon.Β  Apoi, in fiecare zi merg pe jos. Dimineata si la pranz o duc si o aduc pe fii-mea de la scoala pe jos! Asta inseamna minim 4 km in fiecare zi. Iar de vreo 2 ani, am descoperit yoga. Pana de curand mai faceam acasa, acum merg la o sala. 1 data Pilates, 1 data yoga. Nu e mult, dar ma ajuta la postura, la problemele cu spatele, la flexibilitate si la relaxare.

Al cincilea si cel mai important factor este echilibrul emotional pe care incerc sa-l ating. Daca am o problema, nu disper. Deloc. Stiu sigur ca exista o solutie, asa ca ma pun frumos si ma gandesc la posibilele rezolvari. De cand a murit bunicul meu anul trecut, am devenit mult mai …relaxata. Am realizat ca unele lucruri nu tin de mine, oricat as vrea sa controlez tot. Lovitura a fost puternica pentru ca el a fost omul care m-a crescut, care m-a iubit neconditionat si care m-a invatat tainele scrisului si al cititului de la 4 ani, lucru care mi-a deschis poarta catre alte lumi, care mi-a dezvoltat imaginatia si care m-a adus unde sunt astazi. In fiecare saptamana primeam carti… si in fiecare zi, dulciuri. Probabil de aici aceasta asociere a dulcelui cu starea de confort.

20190331_160856

Acest echilibru emotional l-am atins dupa cativa ani buni de lupta continua cu mine, cu preconceptiile celor din jur, cu rautatile la adresa mea… am invatat sa ignor ceea ce imi face rau si sa absorb doar energia pozitiva. Ma uit in oglinda mult, si nu din vreo cauza narcisista (desi, uneori, o doza mica de narcisism nu strica). Am lasat in jurul meu doar oamenii care aduc vibratiile alea bune si i-am indepartat pe cei care incercau sa mi impuna cu forta punctul lor de vedere.

Dar da, poate ca sunt norocoasa. Sunt inconjurata de foarte multa iubire si de oameni care au crezut in mine chiar si atunci cand eu nu o faceam. Iar singurul lucru cu care ii pot rasplati e sa nu ii dezamagesc!

Dar au fost momente cand eram si singura, fara o mana care sa ma ajute, si cumva am gasit forta sa ma ridic. Acea forta e mereu copilul meu. Degeaba iti inveti copilul de bine, daca tu faci pe invers. Puterea exemplului este de necontenit. Iar asta ma motiveaza mereu. Sa fiu un exemplu pt fiinta de care sunt responsabila.

Cel mai important lucru? Sa ma simt bine in pielea mea! Sa nu ma stresez ca vai, merg la mare si mi se vede celulita…pfff, cui ii pasa??? Burtica? O am de cand ma stiu… daca mai sunt si balonata, ma duc la casa prioritara de gravide si nu mai stau nici la cozi in hypermarketuri:))) da, chiar o fac…:)))

Important e sa fiu energica, sanatoasa, intr-o forma buna, cu digestie ceas! Daca astea sunt, clar si exteriorul va fi exact cum trebuie! Cu pasi mici, dar siguri, ma indrept catre…cea mai buna versiune a mea, ca sa folosesc termeni la moda!

20190331_160716

N-am ajuns inca la “iluminarea” aia maxima, dar stiu sigur ca sunt pe drumul cel bun! Invat sa ma iubesc si sa ma accept! Nici nu imi inchipuiam cat de misto e sentimentul aste de eliberare

Vorba aia…cine are o problema…can kiss my big fat @ss!!!

xoxo

Photo credit: Uana Dumitrescu

Make up: Diana Ionescu

 


Striga cu mine!

Anul trecut pe vremea asta ma pregateam de primul casting la Vocea Romaniei.
Treceam printr-o perioada foarte grea, cu nicio viziune asupra viitorului. Teoretic, ma mutasem in Romania, dar faceam naveta saptamanal la Paris. Nu eram hotarata daca sa raman aici sau sa ma intorc la Paris. Drumurile ma omorau, nici starea de spirit nu era una buna, problemele personale aproape ca ma doborasera, dar inca mai era ceva care ma tinea pe linia plutire. Muzica. Cumva, era cea mai buna terapie.

Proiectul Vocea Romaniei m-a tinut in alerta pana in vara la blind-uri, cand probabil am trait unul din cele mai intense momente din viata mea. E greu s-o faci sa sune altfel decat un cliseu, dar asa e! E greu sa descrii cum inima ti-o ia la trap, cum iti coboara in stomac, cum simti fiori pe sira spinarii si cum fiecare por si celula din tine se activeaza ca tu sa intri in cantecul ala cu toata fiinta ta si sa transmiti emotia pe care tu o resimti. Si da, cam de fiecare data mi se intampla treaba asta, oricata experienta as avea pe scena. E sentimentul ala intre agonie si extaz. Adrenalina. Si da, sunt dependenta de adrenalina. Sa simt ca traiesc. Si pe scena simt ca traiesc in cel mai orgasmic mod posibil :).

In iulie a inceput marea aventura in echipa lui Tudor Chirila. Cat am invatat in toate lunile care au urmat, nu am invatat in 30 de ani! Cumva, am prins curajul ala dupa care am tanjit mereu. Tudor a fost mai mult decat un antrenor, de la Tudor am invatat ca orice ar fi, trebuie sa mergi pana la capat, sa indraznesti sa vezi peste limite. Sa o faci cum vrei tu, sau sa nu o mai faci deloc. Si cel mai important, mi-a dat impulsul sa vreau mai mult!

Cand am ajuns in semifinala am avut cea mai mare surpriza a vietii mele. Alex Tomulescu, managerul Loredanei (si nu numai), era interesat sa lucreze cu mine! Wow! Da! πŸ™‚ toata munca si implicarea mea de la Voce au fost rasplatite cu mai mult decat un trofeu. Premiul meu e pe termen lung πŸ™‚ Tot ce am visat o viata, acum se intampla!

Nici nu s-a terminat bine anul ca deja planul era pus la bataie. Proiect nou, band nou, vise infinite. In ceea ce priveste band-ul, nu cred ca isi imagineaza cineva cat de greu e sa aduni la un loc oameni buni. Buni din toate punctele de vedere. Oameni cu care sa rezonezi, care sa iti inteleaga viziunea si care sa transpuna pe muzica ideile tale cele mai nebunesti. Dar pentru ca sunt nascuta sub o stea norocoasa (sau cum zice mamaie, am mancat rahat cand eram mica…la propriu), mi-am gasit cei mai tari baieti pe care soarta putea sa mi-i scoata in cale.

Cand am plecat de la Paris si i-am lasat in urma pe baietii mei de acolo, mi-am lasat acolo si o parte din mine. Au fost a doua mea familie. Cu ei am ras, cu ei am plans, cu ei am creat cele mai misto amintiri. Sa ai siguranta ca cineva iti tine spatele, ca e acolo si te ridica cand cazi, la propriu si la figurat, ca stie cum sa te ajute sa evoluezi nu prin critica ci prin vorba buna sau ca iti gaseste dintele ca te-ai lovit cu microfonul in gura si a sarit ca un purice!…(alta poveste, alta zi):))))), asta inseamna un band, un intreg. Toti pentru unul si unul pentru toti. George, Ionel, va multumesc pentru tot ce m-ati invatat, pentru ca imi sunteti prieteni si pentru tot ce am trait noi impreuna! πŸ™‚

Dar uite ca cineva, acolo sus, ma iubeste, si mi-a scos in cale oameni la fel de misto. Vorbim aceeasi limba si asta e tot ce trebuie!

Am inceput munca imediat dupa revelion. Eu am inceput sa scriu si sa lucrez pentru prima data intr-un mediu profesional la piesele mele. Nu as mai iesi din studio. Sunt fascinata de magia nasterii unui cantec. Dar pana sa fie gata primul meu single, ca sa ne incalzim un pic si sa ne gasim stilul, am inceput sa ne jucam cu niste cover-uri pe care am incercat sa le aducem la noi, in viziunea noastra! Si uneori am indraznit sa vedem dincolo de limite. Si uite asa a iesit cover-ul de mai jos!

Si nu, nu imi vine sa cred cate se pot intampla intr-un an! Dar de un an, doar pe asta m-am concentrat, am lasat distractiile mai deoparte (si calatoriile dese), si am avut un singur tel. Sa fac muzica, muzica pe care o vreau eu, chiar daca o sa o cant eu singura pe plaja pana cand o sa am ocazia sa o arat lumii intregi!

Una din lectiile pe care le-am invatat cat am stat peste hotare e sa inteleg ca diversitatea e cea care ofera culoare intregii lumi. Dar diversitate nu inseamna ca suntem diferiti. Lumea e la fel peste tot, doar perspectiva e cea care face diferenta. Acelasi lucru e vazut de 1000 de oameni si fiecare il vede diferit, desi el e acelasi. Asa e si cu muzica πŸ™‚

Dragii mei, fara prea multe alte vorbe, faceti cunostinta cu baietii mei talentati care au reorchestrat piesa de mai jos asa cum nu cred ca s-a gandit cineva vreodata:)

(de la stanga la dreapta)
Vali– chitara
Toma– baterie
Fane– clapa
Victor– bass

Si…subsemnata la vorbitor πŸ™‚

Romanita