Striga cu mine!

Anul trecut pe vremea asta ma pregateam de primul casting la Vocea Romaniei.
Treceam printr-o perioada foarte grea, cu nicio viziune asupra viitorului. Teoretic, ma mutasem in Romania, dar faceam naveta saptamanal la Paris. Nu eram hotarata daca sa raman aici sau sa ma intorc la Paris. Drumurile ma omorau, nici starea de spirit nu era una buna, problemele personale aproape ca ma doborasera, dar inca mai era ceva care ma tinea pe linia plutire. Muzica. Cumva, era cea mai buna terapie.

Proiectul Vocea Romaniei m-a tinut in alerta pana in vara la blind-uri, cand probabil am trait unul din cele mai intense momente din viata mea. E greu s-o faci sa sune altfel decat un cliseu, dar asa e! E greu sa descrii cum inima ti-o ia la trap, cum iti coboara in stomac, cum simti fiori pe sira spinarii si cum fiecare por si celula din tine se activeaza ca tu sa intri in cantecul ala cu toata fiinta ta si sa transmiti emotia pe care tu o resimti. Si da, cam de fiecare data mi se intampla treaba asta, oricata experienta as avea pe scena. E sentimentul ala intre agonie si extaz. Adrenalina. Si da, sunt dependenta de adrenalina. Sa simt ca traiesc. Si pe scena simt ca traiesc in cel mai orgasmic mod posibil :).

In iulie a inceput marea aventura in echipa lui Tudor Chirila. Cat am invatat in toate lunile care au urmat, nu am invatat in 30 de ani! Cumva, am prins curajul ala dupa care am tanjit mereu. Tudor a fost mai mult decat un antrenor, de la Tudor am invatat ca orice ar fi, trebuie sa mergi pana la capat, sa indraznesti sa vezi peste limite. Sa o faci cum vrei tu, sau sa nu o mai faci deloc. Si cel mai important, mi-a dat impulsul sa vreau mai mult!

Cand am ajuns in semifinala am avut cea mai mare surpriza a vietii mele. Alex Tomulescu, managerul Loredanei (si nu numai), era interesat sa lucreze cu mine! Wow! Da! 🙂 toata munca si implicarea mea de la Voce au fost rasplatite cu mai mult decat un trofeu. Premiul meu e pe termen lung 🙂 Tot ce am visat o viata, acum se intampla!

Nici nu s-a terminat bine anul ca deja planul era pus la bataie. Proiect nou, band nou, vise infinite. In ceea ce priveste band-ul, nu cred ca isi imagineaza cineva cat de greu e sa aduni la un loc oameni buni. Buni din toate punctele de vedere. Oameni cu care sa rezonezi, care sa iti inteleaga viziunea si care sa transpuna pe muzica ideile tale cele mai nebunesti. Dar pentru ca sunt nascuta sub o stea norocoasa (sau cum zice mamaie, am mancat rahat cand eram mica…la propriu), mi-am gasit cei mai tari baieti pe care soarta putea sa mi-i scoata in cale.

Cand am plecat de la Paris si i-am lasat in urma pe baietii mei de acolo, mi-am lasat acolo si o parte din mine. Au fost a doua mea familie. Cu ei am ras, cu ei am plans, cu ei am creat cele mai misto amintiri. Sa ai siguranta ca cineva iti tine spatele, ca e acolo si te ridica cand cazi, la propriu si la figurat, ca stie cum sa te ajute sa evoluezi nu prin critica ci prin vorba buna sau ca iti gaseste dintele ca te-ai lovit cu microfonul in gura si a sarit ca un purice!…(alta poveste, alta zi):))))), asta inseamna un band, un intreg. Toti pentru unul si unul pentru toti. George, Ionel, va multumesc pentru tot ce m-ati invatat, pentru ca imi sunteti prieteni si pentru tot ce am trait noi impreuna! 🙂

Dar uite ca cineva, acolo sus, ma iubeste, si mi-a scos in cale oameni la fel de misto. Vorbim aceeasi limba si asta e tot ce trebuie!

Am inceput munca imediat dupa revelion. Eu am inceput sa scriu si sa lucrez pentru prima data intr-un mediu profesional la piesele mele. Nu as mai iesi din studio. Sunt fascinata de magia nasterii unui cantec. Dar pana sa fie gata primul meu single, ca sa ne incalzim un pic si sa ne gasim stilul, am inceput sa ne jucam cu niste cover-uri pe care am incercat sa le aducem la noi, in viziunea noastra! Si uneori am indraznit sa vedem dincolo de limite. Si uite asa a iesit cover-ul de mai jos!

Si nu, nu imi vine sa cred cate se pot intampla intr-un an! Dar de un an, doar pe asta m-am concentrat, am lasat distractiile mai deoparte (si calatoriile dese), si am avut un singur tel. Sa fac muzica, muzica pe care o vreau eu, chiar daca o sa o cant eu singura pe plaja pana cand o sa am ocazia sa o arat lumii intregi!

Una din lectiile pe care le-am invatat cat am stat peste hotare e sa inteleg ca diversitatea e cea care ofera culoare intregii lumi. Dar diversitate nu inseamna ca suntem diferiti. Lumea e la fel peste tot, doar perspectiva e cea care face diferenta. Acelasi lucru e vazut de 1000 de oameni si fiecare il vede diferit, desi el e acelasi. Asa e si cu muzica 🙂

Dragii mei, fara prea multe alte vorbe, faceti cunostinta cu baietii mei talentati care au reorchestrat piesa de mai jos asa cum nu cred ca s-a gandit cineva vreodata:)

(de la stanga la dreapta)
Vali– chitara
Toma– baterie
Fane– clapa
Victor– bass

Si…subsemnata la vorbitor 🙂

Romanita