Perspective. #10yearchallenge

Astazi pe social media ne-am scos singuri la tabla la lectia de istorie. La propria istorie. Adica ne-a cam trecut anul 2009 prin fata ochilor, iar eu una, personal am retrait intens niste amintiri foarte misto!

2009. 22 ani. Anul I de facultate in plina desfasurare. 82kg. Nunta. Copil pe drum.

Cam astea ar fi fost titlurile capitolelor care mi-au marcat anul de gratie 2009. Nici nu am realizat pana sa ma apuc de scris cat de mult a insemnat pentru mine 2009. Probabil voi repeta destul de mult 2009 pe parcursul acestui post 🙂

22 ani. Si 1000 de vise. Eram in anul 1 la Regie, invatam sa transmit lumii intregi ceea ce aveam de spus. Invatam ca pot sa-mi construiesc lumea mea asa cum o vad eu. Muzica lipsea din viata mea. Inca eram obsedata ca in muzica pot reusi doar daca ma incadrez in niste standarde impuse de turmele superficiale din showbusiness.

(mi-a luat ceva pana am gasit o poza acceptabila cu mine la multe kg) 🙂

Acum descopeream alte pasiuni. Eram fascinata de montaj, de actorie, de aceasta lume pe care puteam sa o creez, sa o controlez si sa o redau fix in culorile pe care eu le vedeam.

82 kg. Cu atat am inceput anul 2009. Si aveam de gand sa fiu printesa la nunta mea asa ca mi-am pus ambitia undeva prin luna martie si pana in iulie am slabit vreo 22 kg. Wow si nu prea wow. Am ales o metoda neortodoxa care a implicat pastile periculoase cu sibutramina care mi-au inhibat apetitul. Pe langa kg pierdute, m-am ales si cu o anemie (pe care am descoperit-o ceva mai tarziu, cand am ramas gravida). Da, la 22 ani voiam sa fiu o mireasa frumoasa si slaba. Dar, desi eram slaba, tot nu eram multumita, tot ma uitam in oglinda si ma vedeam la fel de grasa. Pentru ca oricat as fi fost fost de slaba, problema nu era la kg ci in felul in care motivam dorinta de a le pierde. Nu voiam sa pierd kg ca sa fiu sanatoasa si sa reduc riscul aparitiei unor boli precum diabetul sau bolile cardiace. Voiam sa fiu slaba pentru ca la vremea respectiva credeam ca valoarea unui om sta doar in aspectul fizic.

-22 kg fix de ziua mea. 22.

Nunta a fost aproape asa cum am vrut. Cand spun aproape…exagerez 🙂 Din ce am vrut eu, pe gustul meu au fost doar locatia, rochia si… mirele 🙂 in rest, cam fiasco. Confirmari care n-au venit, datorii peste datorii si un tort patrat de am crezut ca lesin cand l-am vazut. Repet. 22 de ani 🙂

(trebuie sa ma laud ca buchetul e facut de mine)

Dar 2009 a fost si un an al miracolelor. Inca din 2007 am fost diagnosticata “sterila”. Mi s-a spus ca nu pot avea copii decat daca incerc o operatie la trompe. Miracol sau coincidenta, la o luna jumate dupa nunta, in luna de miere (care a durat un weekend ca mai mult nu ne permiteam), am ramas gravida! Am descoperit fix pe 1 octombrie, aveam in jur de 5 saptamani de sarcina si banuiam o criza de fiere sau o indigestie. Imi aduc aminte perfect ziua aia. Am mers sa fac ecografie la fiere si am descoperit minunea. Mai mai sa ma cert cu doctorita ca sunt pietre la fiere:)). In ziua aia m-am lasat de fumat.

(da, asa aratam eu gravida in 5 luni, una din cele foarte putine poza cu mine gravida)

Dupa 10 ani

2019 abia a inceput. Dar da, aceasta decada a fost una extrem de intensa! S-a nascut fiica mea, am schimbat 6 locuinte, am terminat doua facultati, am plecat la Paris cu 50 euro in buzunar, am vrut sa devin patisier dupa ce am terminat teatru, am facut baby sitting la evrei ca sa ma ajung cu banii de la o luna la alta, am cantat rock si apoi folclor, am calatorit in locuri pe care doar le-am visat, mi-am sarbatorit ziua oficial in fata primariei generale din Paris, am cunoscut mii de oameni, mi-am facut zeci de prieteni, am citit zeci de carti si am vazut mai putine filme, am facut din visul meu de a canta si o sursa de venit, am trait momente de neuitat alaturi de prieteni si familie, l-am pierdut subit pe bunicul meu (omul caruia ii datorez tot ceea ce sunt astazi), am divortat, am suferit si am iertat, m-am maturizat si am realizat ca valoarea mea ca om nu e data de ambalaj ci de continut, am invatat sa ma iubesc si sa ma accept, mi-am descoperit vocea si am invatat sa o controlez (la propriu si la figurat) si am invatat sa nu las partile negative ale vietii sa ma doboare ci sa le iau ca pe niste lectii, am invatat cand sa pun virgula si cand sa pun punct. Si apoi din nou cu alineat.

Si apoi am invatat ca o casnicie nu inseamna o hartie, iar o familie nu e definita de acelasi nume. Am pierdut un sot, dar am recastigat un partener pe care ma pot baza oricand am nevoie, un coechipier care e alaturi de mine, iar impreuna crestem rodul iubirii noastre. Nu, nu reincalzim ciorba, facem alta de la inceput, dupa o reteta noua 🙂

Da, in aceasta decada am invatat, am descoperit, si am aflat ca si atunci cand nu mai pot, mai pot un pic:)

Azi, 2019 abia prinde contur, dar se anunta noi capitole, noi provocari, noi aventuri. Cel mai important? Sa raman autentica si asumata pentru ca la un moment dat si cel mai puternic machiaj tot va curge, mastile tot vor cadea, iar cu cat raman mai mult in pielea unui personaj creat, cu atat mai mult ma pierd si uite cine sunt! Nu, nu sunt perfecta, dar sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce sunt!