Tag Archives: Mama

Light. Filter. Action!

Am tot stat sa ma gandesc cum sa abordez subiectul asta cu infatisarea, cu schimbarea brusca de imagine, cu toata presiunea asta din social media despre cum sa aratam.

In primul rand sunt femeie. Apoi sunt mama de fata, asa ca ingrijorarea mea despre tot ce se intampla in era noastra creste pe zi ce trece. Subiectul asta e destul de sensibil si interpretabil. Cum o dai, oricum nu e bine.

Ma uitam acum o juma’ de ora la in video cu o tipa care joaca in Love Island, la ei acolo, in Anglia. Si desi parea destul de brainless la prima vedere, ceva m-a facut sa o ascult pana la capat. Ma rog, joaca in Insula Cordelii, nu da pe dinafara de istetime. Dar era sincera, macar. Tipa arata… standard. Barbie like. Cu tate, cu buze, cu pometi, cu nas modelat…pana si urechile si le modelase. Povestea ca inainte de operatii nu o baga nimeni in seama si se simtea urata si marginalizata din cauza asta. Cum, necum, s-a operat, s-a apucat de despuiat la bara, au urmat si alte operatii pana s-a facut “blana”. Dar ce credeti… in loc sa se simta bine in pielea ei, acum se simte stigmatizata fiindca lumea o considera fake. Aceeasi lipsa de incredere din alte complexe. Si era toata derutata ca nu intelege ce vrea lumea.

Si m-a pus pe ganduri ca de mult voiam sa scriu treaba asta si nu stiam de unde s-o apuc si din ce punct de vedere s-o scriu.

Fata asta se plangea ca.. daca esti naturala, esti neingrijita si urata. Daca te operezi, esti plastic si fake. Cred si eu ca daca o dai dintr-o extrema in alta, bine nu ti e. Daca azi ai 100 de kg si tu slabesti 40kg in 2 luni ca ti-ai taiat stomacul  nu cred ca e ok, nici pentru psihic, nici pt fizic. Eu una as suferi de sindromul impostorului. Pentru ca nu obtii treaba aia prin munca ta (poate doar munca de a strange banii). Pentru ca nu as avea satisfactia ca am putut eu. Mie mi-au trebuit ani de zile sa ajung sa mi stabilizez o greutate normala. Si abia acum ma simt bine in pielea mea pt ca stiu cat muncesc pt asta si cata disciplina mi-am impus. Imi amintesc ca inainte de nunta am slabit 22kg in 2 luni jumate, pe cale nenaturala. Cu celebra capsula de slabit care inhiba pofta de mancare…si chiar dc ajunsesem mai slaba decat sunt acum, tot nasol ma vedeam. Obtinusem ceva fara… merit.

Nu sunt impotriva operatiilor estetice, de corectie. Daca ai o problema care nu se poate rezolva altfel, gen urechi clapauge…da, fa-o, ca n ai cum tu sa ti le lipesti cu superglue. Daca n-ai tate, corecteaza-le in limita bunului simt. Daca ai doua firicele de buze pe care nici cu ruj nu poti sa te dai, pune acolo ceva, da nu-ti fa bot de rata, sau nasu’…da, mah…ai nasu’ stramb, incoroiat, ditamai umflatura, fa-l, nu zice nimeni nu…nu sunt absurda, repet. Ah, si nu vreau sa intru in subiectul genelor si sprancenelor ca e ca si cand as calca pe bec. Sunt atat de rare sprancenele bine facute (tatuate)…iar de gene…ce sa zic…am fost tentata si mi-am pus acum vreo 3 ani, cred…si am ramas fara genele mele:)) abia au crescut. De ce m-as automutila? Da, imi pun si eu gene…din alea fir cu fir de unica folosinta cu lipici care se ia cu Bioderma sau cu Nivea si care nu cad odata cu genele mele. Dar raman la un aspect natural. Cand vad genele alea dese, negre, 100D, parca sunt matura femeii de serviciu din generala!

Si da, sunt foarte de acord cu operatiile dupa o anumita varsta cand mai cade un pomete, cand se mai lasa o falca. Si daca iti permiti retusuri, go for it. Dar de aici si pana a-ti schimba total infatisarea e drum lung. Te uiti in oglinda si nu mai esti tu. Si fara sa vrei, o faci din ce in ce mai des, din ce in ce mai exagerat si ajungi sa arati ca un mic monstru caruia mai are un pic si ii explodeaza fata! Ce e sexi si frumos in asta???

Mai grav decat asta mi se pare photoshopul. Hai, pe alea plastifiate din cutit le mai inteleg, asa sunt cat de cat si in viata reala. Dar cand tu stai sa ti pui fata in faceapp, iti lungesti picioarele, iti decupezi talia, si cate si mai cate…e peste puterea mea de intelegere. Ce simti cand iei mii de like-uri pe o facatura? Cum te mai uiti in oglinda fara sa o spargi? Unde mai e increderea aia in forte proprii? N-am nimic impotriva, un filtru, o lumina, e normal, toti ne cautam perspectiva cea mai buna. E firesc. Ne pozam din cel misto unghi. Dar am fost socata sa vad ca fii-mea si-a pus la wapp o poza atat de filtrata…cu ochi mari si albastri (ea ii are caprui), cu filtre din alea de nici nu mai seamana cu ea. Sa ma ia capu’. Si incerc sa i explic in fiecare zi cat e de frumoasa, dar fara sa vreau, e expusa la trendul asta idiot, oricat o feresc eu. Da, mai am o problema mare cu alea care isi pun lentile colorate. Poate sunt eu absurda, dar ma ia cu dureri de cap cand vad lentile de contact colorate. Si clar la mine nu vine din vreo frustrare, ca am niste ochi verzi superbi:)))), asa ca nu sunt ca vulpea care n-ajunge la struguri.

20200126_223457

 

Si cu toate astea… “audienta” tot sufera de boala copiiilor…ba esti fake si plastic, ba esti troala urata. Si asa ajung iar la echilibru. Pentru mine echilibru e sa ma folosesc de un machiaj misto care imi pune in valoare ce cred ca eu ca am mai frumos, un ochi scos in evidenta, o buza frumos conturata, un corector care mai ascunde un rid, un cosulet rebel, o cearcana, o lumina buna si un unghi potrivit. Imi aleg perspectiva. Si cu toate astea am postat zeci de poze si video uri in care sunt nemachiata, total naturala, fara sa imi pese. Pentru ca nu mi e rusine cu mine nici nemachiata. Pai dimineata daca ma trezesc langa unu’, ce fac? Sa nu ma mai recunoasca?:)))

20191231_093542

Echilibru. Si firesc. Dar stii cat de greu e sa iti mentii echilibrul si sa ramai firesc? Probabil tuturor ne e teama de banalitate, insa echilibrul nu e banal, daca ar fi, nu ar mai fi atat de greu, iar sa fii autentic in 2020 a devenit o raritate!

Astept parerile voastre!

Before & After Makeup by Diana Ionescu, the beauty maker!

 

 


Teatru in doi. Partea a II-a. “N-am unde sa ma duc!”

Continuam postul precedent cu Teatrul in doi. Nu sunt vreo experta in relatii. Sunt divortata:)) Dar imi place sa observ. Si din nefericire, vad multe nasoale.

Daca ieri pretextul era “stau pentru copii”, azi ma gandeam la treaba cu “N-am unde sa ma duc”. Aici, spectrul e larg. De la zona de confort pe care ti-e greu s-o parasesti pana la confortul financiar si frica de a fi singur.

Asta cu “n-am unde sa ma duc, pierd tot daca plec”, am auzit-o la cineva apropiat mie, careia ii cunosc povestea in detaliu, asa ca nu vorbesc din presupuneri. Pe scurt, un cuplu unde el a venit cu banii si ea cu priceperea si au ridicat o afacere super smechera si profitabila. Buba? El, definita mârlaniei, un narcisist bipolar, instabil emotional, nevrotic si needucat, care se crede buricul pamantului, pe langa care si regele Solomon ar fi fost mic copil. Ea, o femeie echilibrata, educata, muncitoare, care a pornit de jos pentru a reusi tot ceea ce si-a propus. Ea nu e fericita, evident, dar ce sa faca? Daca pleaca, totul ramane la el dar oricum s-ar alege praful fara ea. Buba mai mare e ca, involuntar, si ea a inceput sa deprinda trasaturi ale caracterului infect al lui. Pentru ca da, imprumutam din caracterele celor din jur. De asta mamaie imi zicea mereu sa am grija cu cine ma “incârduiesc”:))).  Da, o situatie dificila, mai ales cand exista si copii, lucrurile se complica.

Da, situatiile astea sunt nasoale. Dupa 10-15 ani sa pierzi tot, nu e usor, dar sa-ti si vinzi sufletul atata timp si sa traiesti intr-o colivie, fie ea si de aur, mi se pare mai trist. Nu sunt vreo specialista si nu-mi place sa dau nici sfaturi ca nimeni nu e in locul tau sa inteleaga ce simti, insa ce te faci daca ajungi sa faci doar bani si sa nu si cu cine sa te bucuri? Cat sa traiesti asa?

Aceasta situatie cu n-am unde sa ma duc si ce sa fac o intalnim atat de des din pacate. Sub diferite forme. Dar experientele la care am fost martora mi-au demonstrat ca mereu exista o solutie, fie ea si extrema. Mama mea a trait intr-o relatie toxica ani de zile…vreo 13 mai exact. Cu tatal meu vitreg. Mi-e greu sa vorbesc despre asta si sa intru in amanunte, dar pot sa va spun ca o femeie la 40 de ani care nu se ducea singura nici pana la magazin, si-a lasat toata viata intr-o clipa si a plecat in strainatate cu o valiza de haine si cateva sute de euro la ea. Atat. Asta a fost pretul pe care a trebuit sa-l plateasca pentru libertate pentru ca nu a putut sau nu a stiut sa puna punct mai devreme.

Din tot ce am vazut cu ochii mei si din tot ce am trait pana acum am invatat ca decat un Moet si un zambet fals mai bine o Cola si un ras molipsitor. Sampania e buna, da. Dar cand stiu ca pot sa mi-o platesc singura. Nu sunt vreo feminista extrema, Doamne fereste, dar nu m-as lasa cumparata si cine ma cunoaste, stie ce ispite am avut:))) Dar imi place sa pun capul pe perna cu constiinta impacata si cu sufletul la purtator.

Voi aprecia mereu un cacatel daruit din suflet decat un cacatoi scump menit sa ma impresioneze. (Acuma daca si cacatoiu’ scump e din suflet…sa fie primit:)).

Despre teama de a fi singur…continuam in partea a III- a.

O sambata minunata sa aveti. Si daca nu e cu sampanie, sa fie cu o cola rece alaturi de cine va e drag!