Intr-o zi am sa povestesc cum am sperat, cum am luptat….si cum am castigat! Ce?…o sa ma intrebati, evident!
Pai nu stiu inca! Probabil castigul va fi pe marimea luptei. Ma apropi vertiginos de 30 ani si trec prin eterna drama ca odata trecut acest prag, ma voi simti batrana. Dar cerebrala cum incerc sa fiu in ultima vreme, am inceput sa caut raspunsuri. Ca sa gasesti raspunsurile bune trebuie sa pui intrebarile potrivite! Ce ma tine treaza noaptea?
Unul dintre lucrurile care ma framanta de ceva vreme este insasi batalia care se da in mine in ultimul timp. Imi e greu sa definesc in cuvinte exacte. O antiteza intre practic si spiritual. Ce ar trebui sa vreau vs. Ce as vrea cu adevarat. Superficial vs. Profund. Ceva pe aici. Si stateam si ma gandeam ca au inceput sa ma preocupe lucruri care altadata nu mi-ar fi captat atentia. Descopar involuntar ca ma regasesc in alte principii decat cele pe care le-am crezut pana acum definitorii pentru mine.
Imi e foarte greu sa accept ceva care contrazice toate crezurile mele. Toti avem impresia ca stim ceea ce ne-ar face fericiti, sau cel putin asa credem. Si de cele mai multe ori e fix lucrul pe care nu-l putem avea sau nu reusim sa-l facem. Si dezvoltam o frustrare precum ca niciodata nu vom fi impliniti.
Dar ce te faci cand iti pica pleasca in cap? Ce te faci cand chiar se implineste ceea ce ai visat o viata? Profiti. Te bucuri. Multumesti “la toti sfintii”. Capeti incredere in tine. Te simti rege. Imparat. Nimic nu te atinge. Ai visat. Ai sperat. Ai castigat… oare?
Pana cand te loveste… nici nu stii ce exact, dar doare al naibii de tare. Incepe sa treaca euforia, rozul se murdareste iar consecintele sacrificiilor subconstiente incep sa rasara ca ciupercile dupa ploaie. Si incepi sa observi ca de fapt nu a picat nimic din cer. Ti ti-ai condus soarta si te-ai debarasat de tot ce a stat in calea ta ca sa ajungi acolo unde ai vrut. Problema e ca ai ajuns gol. Ai lasat tot in urma fara sa te uiti inapoi. Nu mai esti nimic din tot ce ai fost. Da, iti traiesti visul, dar esti atat de gol incat e ca si cand ai face frectie la picior de lemn.
Si, atunci ce faci? Plutesti in deriva? Preferi sa te prefaci doar pentru ca asa esti mai cu mot? Ramai singur in varf unde e loc doar pentru unul doar ca sa se uiti la toti de sus? Nu uita ca jos la poale e distractia, unde sunt toti! Si chiar daca te vei pierde in multime, nu o sa fii niciodata singur.
Adevaratul castig e sa te diferentiezi in multime, nu sa te separi. Fii altfel cand incaperea e plina, caci in parcarea goala toti suntem smecheri.
Ai grija ce-ti doresti, ca ti se poate indeplini!
VA URMA!
beingroma 