AMBALAJ!

Si cand zic ambalaj ma gandesc la toate sensurile proprii sau figurate! De la hartiile poleite si aspectul impecabil a ceea ce consumam pana la oameni inveliti in “aur” si putreziti pe dinauntru!

Stateam si ma gandeam ca in urma cu cativa ani urmaream o emisiune cu o cofetarie din New York care executa adevarate opere de arta in materie de torturi de evenimente. Toate tampeniile si nebuniile lumii, cu instalatii electrice, cu fantani arteziene si toate cacaturile.

Intr-adevar, era impresionant… dar tortul ala nu mai era tort…ci doar un manifest al clientului!

Functionalitatea de baza a acelui tort isi schimbase rolul de desert delicios care vine sa incununeze o masa de sarbatoare. El servea acum ca elementul suprem de opulenta!

Sa arate bine, sa para si sa fie scump, sa ii lase pe toti cu gura cascata si…sa se pozeze toti ca la mare cu maimuta!

Ca sa il taie si sa-l serveasca, se demonta toata smecheria si ramanea un blat sec cu o tentativa de crema care servea mai mult a lipici!

Permiteti-mi sa ma indoiesc ca felia aia de tort ar putea sa-mi provoace vreun orgasm culinar!

Cam asa e si cu oamenii… pe-afara vopsit gardu’ si-nauntru leopardu’!

Din pacate, la oameni, ambalajul nu se rezuma doar la ceea ce percepem vizual. Poleiala rezoneaza mai mult cu ipocrizie decat cu cliseul aspectului exterior.

Prefer un tort home-made fara fantani si luminite! Un tort imperfect cu marginile nefinisate si crema imprastiata pe marginea platoului. Prefer un tort cu multe texturi si straturi diferite care se evidentiaza una pe alta. Prefer surprize si explozii de arome care se contopesc, provocand senzatii puternice papilelor mele gustative ca mai apoi sa simt cum imi aluneca-n stomac si eliberand toti fluturasii aia care parca sunt fugariti de bau-bau, imi lasa gustul intiparit in minte. Tortul ala care stii ca a doua oara nu va mai iesi la fel pentru ca reteta ai adaptat-o pe parcurs si in valtoarea coptului, nici nu mai stii ce-ai pus in el. Tortul ala care dupa doua zile parca e mai bun dupa ce toate cremele au patruns in blat si au creat fuziunea aia care nu poate fi descrisa in cuvinte…

Cateodata e mai simplu sa te duci sa iei unul de-a gata, poate la fel de bun. In ziua de azi avem acces la multe lucruri de calitate, intr-adevar mai scumpe decat mainstream-ul, dar niciodata nu vei putea compara puterea de cumparare de-a gata cu satisfactia de a crea tu insuti.

Educa-ti gusturile, impune calitatea si nu cantitatea ca factor principal in procesul de alegere!

………………………………………………………………

Stiu ca a fost in tort bun atunci cand peste un timp ma gandesc si imi vine apa-n gura!

 

Da, ambalajul vinde, dar noi cumparam iluzii!

 

Bon appetit!

 

Romanitza

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: